Sabin Prodan: Pentru început, cine este în spatele camerei la viewcatchers? Si cum ati ajuns să faceți fotografie de arhitectură și de design interior? V-ați propus o carieră în domeniul acesta sau
s-a întâmplat?

Viewcatchers:  În spatele viewcatchers se află o echipă formată din doi arhitecți cu o pasiune pentru fotografie: Hunor Bakó și Miruna Moldovan. Ideea viewcatchers a apărut la o bere, pe vremea când amândoi eram colegi în anul IV la arhitectură și plăcându-ne fotografia, ne tot gândeam cum să o integrăm în studiul arhitecturii și cum să valorificăm sau să arătăm lumii fotografiile noastre.

Astfel, proiectul propriu-zis a început în anul 2016 cu povești și fotografii de călătorie pe care le postam pe un blog și pe social media, punând accent întotdeauna pe mediul construit. Au urmat apoi o serie de experimente, căutări personale, participări la diferite workshopuri aplicate (cu Laurian Ghinițoiu sau Vlad Eftenie de pildă) și cursuri (cum ar fi cel de fotografie al școlii Ciorchin, unde am fost instruiți cu măiestrie de Ștefan Socaciu și Radu Sălcudean).

Toate aceste activități ne-au făcut să ne concentrăm pe acest tip specific de fotografie într-un mod profesionist. Și astfel, tot la o bere, am decis în anul 2019 ca pasiunea noastră să devină un proiect profesionist, un serviciu dedicat în totalitate fotografiei de arhitectură și interior.

S.P. Cum abordați o ședință foto? Vă pregătiți dinainte, aveți o anumită procedură sau cereți un brief din partea clientului?

VC. De regulă discutăm de la bun început cu clienții despre ceea ce își doresc ei de la aceste fotografii: Dacă e vorba de design interior, sunt niște fotografii de prezentare a întregului concept de amenajare? Sau sunt fotografii care să ilustreze detalii de punere în operă, sau de producție a mobilierului?

La fel, dacă e vorba de arhitectură, fotografiile ar trebui să ilustreze o bună integrare în context? Sau o anume idee a arhitectului care a stat la baza conceptului? Apoi, solicităm niște randări, planuri sau chiar fotografii făcute de aceștia, pentru a studia în prealabil spațiul sau clădirea și pentru a ne putea pregăti planul de atac. Încercăm aproape întotdeauna să fim prezenți amândoi la ședințele foto, pentru că ne-am format un oarecare proces: Hunor este cel care realizează fotografiile de ansamblu, iar eu sunt cea care găsește imaginile de detaliu relevante.

S.P. Noi, fotografii, ne concentrăm la cum arată rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se întâmplă în spatele aparatului. Cum arată pentru voi o zi în viața unui fotograf?

VC. Amândoi lucrăm în viața de zi cu zi în domeniul arhitecturii, iar fotografia este oarecum our second job. Se întâmplă uneori să avem ședințe foto dimineața, apoi să ne reluăm fiecare munca la birou și apoi seara (sau în weekendu-uri) să intrăm în partea de post-procesare a fotografiilor. Este puțin mai aglomerat, dar pentru noi funcționează deocamdată acest ritm. Visul nostru este ca în viitor să reușim să ne ocupăm de fotografie full time.

S.P. Cum ar arată / cum s-ar desfășura pentru voi ședința foto ideală?

VC. O ședință foto ideală de interior ar fi aceea în care primim cheile sau ni se deschide ușa spațiului, totul este aranjat și pregătit, iar noi suntem lăsați să ne facem de cap în liniște. În ceea ce priveșteședința foto de exterior, cred că situația ideală ar fi aceea în care șantierul este încheiat complet și toate detaliile au fost executate conform proiectului, iar viziunea arhitectului poate fi redată cu sinceritate prin fotografiile noastre.

De cele mai multe ori, pentru a ajunge la rezultatul dorit este nevoie de o a doua sau chiar o a treia deplasare la locație (acestea fiind necesare familiarizării cu obiectul de arhitectură și surprinderea acestuia în momentele cheie ale zilei).

S.P. Când știți că aveți ce vă trebuie într-un cadru? Puteți descrie raționamentul unei fotografii sau pașii pe care îi faceți înainte de a declanșa?

VC. Căutăm întotdeauna cadrele simple și curate, încercând să evităm cadrele aglomerate. Primul pas este să verificăm lumina (preferăm lumina naturală în interior, dar de cele mai multe ori e nevoie și de lumină artificială, așa că în funcție de acestea, ne asigurăm că nuanțele și culorile de pe ecranul aparatului sunt cât mai aproape de realitate). Al doilea pas este să reglăm perspectiva cât de mult cu ajutorul trepiedului, pentru a nu altera sau deforma imaginea în post-procesare. Al treilea pas este să ne asigurăm că nu există obiecte tăiate aiurea sau care nu aduc plus-valoare cadrului, sau că nu există reflexii ciudate (iar aici nu ne referim doar la lumini, ci de cele mai multe ori ne asigurăm că nu apărem noi în vreo oglindă, vreun televizor sau vreun cuptor). Iar al patrulea pas îl presupune apăsarea declanșatorului.

S.P.  Abordați diferit fotografia de arhitectură față de cea de design interior?

VC. Da, fotografia de arhitectură este influențată foarte mult de mediul exterior – de lumină, de vreme, de anotimp, de funcțiunea sau de modul de utilizare al clădirii. Contează atât momentul din an, cât și momentul din zi în care realizăm fotografiile. Așadar ședințele foto de arhitectură sunt mult mai atent planificate și studiate în funcție de aceste considerente. Desigur, și pentru cele de interior e foarte important momentul din zi în care realizăm fotografiile pentru a beneficia de cât mai multă lumină naturală, dar programarea acestor ședințe nu este atât de pretențioasă.

S.P.  În anii de când fotografiați ați sesizat vreo schimbare, o evoluție, în felul în care fotografiați sau în jurul vostru?

VC. Da, în primul rând am început să ne formăm anumite preferințe pentru anumite unghiuri sau tipuri de cadre. În al doilea rând, de-a lungul anilor ne-am eficientizat atât procesul de fotografiere (ședințele au devenit mai practice, iar comunicarea în interiorul echipei noastre a devenit tot mai firească), cât și procesul de post-procesare (datorat atât perfecționării tehnicilor personale de fotografiere, cât și evoluției tehnologice a programelor pe care le folosim).

S.P. Cum vedeti interacțiunea dintre client, cel care solicită fotografiile, și fotograf?

VC. De cele mai multe ori interacțiunea este una bună și clară. Stabilim de la bun început ce se dorește de la ședința foto. Mai mult decât atât, faptul că amândoi suntem la bază arhitecți, oferă de cele mai multe ori clienților (care sunt în mare parte fie arhitecți, fie designeri) o senzație de încredere și siguranță că putem găsi ușor acele cadre pe care ei și le-au imaginat când au creat obiectul de arhitectură sau amenajarea interioară respectivă. Mulți dintre ei chiar ne mărturisesc asta.

S.P. Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura și designul de interior?

VC. La unul din workshopurile la care am participat amândoi și care a avut un rol determinant în parcursul nostru, Laurian Ghinițoiu ne-a explicat faptul că el folosește fotografia ca un instrument pentru a documenta mediul construit. Acest principiu ne-a ghidat constant modul în care abordăm fotografia de arhitectură și design interior. Așadar, încercăm să nu intervenim foarte mult în postprocesarea fotografiilor, pentru că ne dorim ca acestea să ilustreze spațiile așa cum sunt ele sau așa cum sunt folosite ele, pentru a nu crea iluzia unei arhitecturi sau chiar a unei lumi perfecte. Cumva, am putea spune că acest tip de fotografie este pentru noi similară fotografiei de stradă sau documentară.

S.P. Dacă ar fi sa schimbați un lucru în ceea ce faceți, care ar fi acela?

VC. Am alege să ne dedicăm în totalitate fotografiei.

S.P. Există un proiect pe care v-ați dori să îl fotografiați? Din țară sau din afară.

VC. Ne-ar plăcea să putem fotografia scenarii de locuire în ansambluri de locuințe colective. Când scriu aceste rânduri mă gândesc de pildă la clădirile de locuințe sociale transformate de arhitecții Lacaton & Vassal în Bordeaux, Franța, care au primit nenumărate premii în domeniul arhitecturii. Dacă veți căuta fotografii ale acestei clădiri, veți găsi nenumărate cadre care surprind utilizatorii locuințelor în diverse ipostaze cotidiene și care dau viață fotografiilor și ilustrează întocmai forța și calitatea intervenției arhitecturale.

S.P. Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor si creditarea muncii tale?

VC. Cunoști regula nescrisă, cine apasă declanșatorul este autorul fotografiei. Eh, în cazul nostru nu se aplică această regulă, bazată pe o încredere și respect reciproc, fotografiile noastre (cele contractate sau cele făcute în scop de promovare) au ca autor viewcatchers. Este ceva ce ne-am asumat încă de la începutul proiectului. Nu ne afișăm numele pe fotografii (nu stricăm imaginile), dar suntem foarte atenți și urmărim cu atenție fiecare publicație, sursă unde apar fotografii realizate de noi să se afișeze autorul, viewcatchers.

S.P. Câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum v-ati descrie gențile?

VC. Suntem fani Canon încă dinainte să ne cunoaștem și să formăm echipa viewcatchers. Probabil acesta a fost și unul dintre motivele pentru care ne-am împrietenit. Acum, rucsacii noștri Thinktank de care suntem foarte încântați, au două aparate foto, două trepiede, mai multe obiective dedicate fotografiilor de ansamblu (ultra-wide zoom) și celor de detaliu (obiective fixe de 24 și 50 mm), două MacBook-uri (unul gri și unul roz, vă lăsăm pe voi să ghiciți cine ce culoare preferă), precum și noua achiziție – drona. Însă ceva ce merită menționat este faptul că viziunea noastră nu este influențată de echipament și de gadget-uri. După acești ani de activitate, este evident că sertarele noastre sunt pline de cabluri, adaptoare și obiective, dar nu suntem niște vânători înrăiți ai produselor foto.

S.P. În afară de fotografia de interior, ce alt tip de fotografie faceți sau v-ati dori să explorați?

VC. Am vrea să avem mult mai mult timp pe care să îl dedicăm fotografiei de stradă și celei documentare. Cred că pe lângă această fotografie pe care o practicăm și care este oarecum regizată (o dată pentru că beneficiarii sau clienții doresc să surprindem anumite cadre, și apoi pentru că noi stabilim și organizăm clar ședințele foto), ar fi mult mai interesant să surprindem cotidianul sau felul autentic în care sunt folosite spațiile sau clădirile de către utilizatori.

Astfel, fotografia ar putea fi mai mult decât o fotografie de portofoliu, ci ar deveni acel instrument de documentare al modului de folosire al arhitecturii și al impactului acesteia asupra vieții sociale. 

S.P. Surse de inspiratie, fotografi pe care ii aveti ca reper?

VC. Nu neaparat din fotografia de interior. După cum menționam anterior, i-am urmărit încă de la început pe Laurian Ghinițoiu, Vlad Eftenie sau Dacian Groza. La nivel internațional, ne-au inspirat Iwan Baan, Jesús Granada sau Fernando Guerra. Lista fotografilor care îi urmărim este foarte lungă, dar suntem bucuroși de fiecare dată când mai citim sau mai aflăm de un personaj nou, și pentru asta dorim să îți mulțumim pentru demersul acesta pe care l-ai început. Și să îți urăm mult succes și la cât mai multe!

S.P. Aveti o intrebare pe care sa o adresati urmatorului fotograf care imi raspunde sau pe care ati fi vrut sa o am aici?

VC. Ce este mai presus: viziunea artistică a fotografului sau dorința clientului? Cum găsești echilibrul între cele două și cum eviți micromanagement-ul impus de client?

Va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest articol si sper ca v-a starnit curiozitatea. Voi adresa aceleasi intrebari si altor fotografi din acest domeniu si pe masura ce o sa primesc raspunsurile, voi pregati si alte articole similare. Celelalte interviuri publicate pana acum le gasiti pe pagina de Blog