05 Jan Dragos Manea | Fotograf de arhitectura si design interior | Interviu #7
Dragoș Manea
Instagram: dragosmanea
Portofoliu fotografie: dragosmanea.ro
De la fotografie de portret in 2005, la primul hotel fotografiat in 2012 si cu un portofoliu in crestere de proiecte fotografiate in Grecia, tara lui de suflet, Dragoș Manea este următorul profesionist in fotografia de arhitectura si design interior care mi-a acceptat invitatia.
Sabin Prodan:
Inceputul. Cum ai ajuns sa faci fotografie de arhitectura si de design interior? Ti-ai propus sa faci o cariera in domeniu sau s-a intamplat?
Dragoș Manea:
Salutare, Sabin. Multumesc pentru interviu.
Inca de mic am avut o pasiunie pentru hoteluri, m-au fascinat si noaptea visam diverse design-uri de hoteluri. Fotografia a inceput in 2005 cu portret, nud, dar auxiliar si fotografie de produs la general, mai mult din considerente financiare.
In 2012 am fotografiat primul hotel cu cerinte mai exigente, in Mamaia. Este vorba de Hotel Splendid. Oamenii inca imi sunt clienti si astazi. Am avut ocazia sa petrec cateva zile in acel hotel si sa il analizez in detaliu, sa “petrec timp cu el” pe indelete. Si m-a fascinat teribil. Ala a fost momentul in care am trecut de la fotografia cu oameni la cea pentru cladiri, in special hoteluri.
Asadar din 2012 am tras cat am putut de mult in zona asta.
S.P.
Cum abordezi o sedinta foto? Te pregatesti dinainte, ai o anumita procedura, ceri un brief din partea clientului?
D.M.
Daca nu cunosc clientul si este departe de mine, cer poze cu locatia, cat mai multe. Si detalii cum ar fi pozitionarea, de unde rasare soarele, unde apune, daca sunt si ce lumini ambientale de exterior, etc. Apoi brief-ul mi-l fac singur si il trimit clientului spre aprobare. Iar conform brief-ului imi pregatesc geanta si ideile.
S.P.
Cum vezi interactiunea dintre client, cel care solicita sa fotografiezi, si fotograf?
D.M.
Sunt 12 ani in care am intalnit multe genuri de clienti. De la : fa ce stii tu ca trebuie, pana la clienti ce stau langa mine pe tot parcursul sedintei foto. Mi-e ok si asa si asa. Singurul aspect la care tin este sa respectam brief-ul si sa nu apara nevoia de cadre suplimentare total diferite de ceea ce aveam in plan. Spre exemplu, hai sa facem cateva fotografii si pentru mancare…. Facem. Dar trebuie sa stiu din start, sa aduc echipament foto adecvat.
Ca si intr-o relatie trebuie sa existe o oarecare chimie intre mine si beneficiar, sa vedem lucrurile macar 40% la fel. Altfel nu putem colabora. Fac fotografia asta cu drag si pasiune, nu sunt banii pe primul loc. Altfel as fi angajat undeva si as avea program fix, iar dupa 5 nu ar mai suna telefonul. Asa ca trebuie sa imi faca placere colaborarea si sa nu fiu pus intr-o situatie ce nu imi convine.
S.P.
Ce este mai presus: viziunea artistică a fotografului sau dorința clientului? Cum găsești echilibrul între cele două și cum eviți micromanagement-ul impus de client?
D.M.
Asa cum spuneam si mai sus, am intalnit multe genuri de clienti. Personal consider ca atat timp cat este un job platit este important sa fie clientul multumit.
Ca fotograf stiu ca este ideal sa fiu lasat sa fac ce cred mai bine din moment ce am fost ales pe baza unui portofoliu si a unui stil. Acum si clientul are dorintele sale, viziunea sa asupra spatiului. Si este nevoie ca el sa fie multumit si sa se poata folosi de imagini asa cum isi propune.
Venim cu idei atat eu cat si el, am mai spus, e necesar sa avem oarece viziuni comune, dar daca el vrea musai tras din coltul X ii fac pe plac atat timp cat nu e vreo tampenie. Desi nu am intalnit astfel de cazuri.
Am avut un job la un moment dat pentru un birou de arhitectura unde am tras numai cadrele pe care le-a dorit arhitectul. Mi-a explicat de la bun inceput ca vrea sa regaseasca in imagini felul cum l-a vazut si a creat el spatiul. Am fost de acord cu asta si am realizat alaturi de el intocmai dupa cum doreste. Crede-ma ca am avut multe de invatat din sedinta aia foto. Am adunat idei in plus despre compozitie, despre linii conducatoare, despre felul cum creaza si cum vede un arhitect un spatiu. Pentru ca eu nu-s arhitect, m-a ajutat mult.
S.P.
Cum ti-ai descrie stilul fotografic?
D.M.
Realist. Incerc sa transpun in imagini cum simt locul, cum ma simt si cum imi imaginez ca s-ar simti cineva acolo. Si foarte subtil incerc sa evidentiez diverse elemente ce imi plac. Nu prea “mint”, nu incerc sa vad spatiul cu totul altfel decat il simt eu.
S.P.
Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor si creditarea muncii tale?
D.M.
Cea mai buna creditare e recomandarea mea catre alti potentiali clienti. Brandurile hoteliere mari cer cedarea drepturilor. Asta e regula brandului, nu decide managerul de aici ce si cum. Hotelurile mici nu, sunt ok cu drepturi de utilizare. Dar si bugetele sunt altele. Deci cumva de inteles ambele cazuri. Cat despre arhitecti si designeri de interior nu am avut cazuri in care sa ceara cedarea tuturor drepturilor de autor.
S.P.
Noi, fotografii, ne concentram la cum arata rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se intampla in spatele aparatului. Cum arata o zi in viata unui fotograf?
D.M.
S.P.
Cum ar arata/cum s-ar desfasura pentru tine sedinta foto ideala?
D.M.
In Maldive, printre palmieri, la apus, ceva resort sau hotel sau casute pe plaja 😊
S.P.
Cand stii ca ai tot ce iti trebuie intr-un cadru? Poti descrie rationamentul sau pasii pe care ii faci inainte de a declansa?
D.M.
Intai stabilesc punctul de statie, apoi modific elementele in cadru cu ajutorul unei tablete pe care vad ce vede aparatul, astfel incat sa nu am suprapuneri nedorite, sa nu am intersectii de cercuri sau mai stiu eu ce. Iar din punct de vedere al luminii, depinde un pic de modul de lucru agreat cu beneficiarul pentru ca putem lucra doar cu lumina ambientala sau cu tehnica light painting unde folosesc si blitz-ul. Stiu ca am tot ce imi trebuie in cadru cand am terminat de aranjat puzzle-ul. Cand totul este aranjat corect si la distante corecte din punctul meu de vedere. Cand arata totul unitar si nu am nimic sa-mi dezechilibreze imaginea. Sunt un tip destul de tehnic.
S.P.
Abordezi diferit fotografia de arhitectura fata de cea de design interior?
D.M.
Fiecare gen e diferit, fac si fotografie pentru imobile, unde in principiu merg pe ultra-wide, 14-17mm, la design interior pentru detalii ajung si la 50-80mm, dar gandesc altfel cu lumina. La hoteluri iarasi e diferit, acolo sunt cam standard la 17-20mm si light painting.
S.P.
In anii de cand fotografiezi ai sesizat vreo schimbare, o evolutie, in felul in care fotografiezi sau in jurul tau?
D.M.
In ceea ce ma priveste sunt schimbari de la un an la altul, dar nu radicale, adica nu intr-o directie sau alte, ci i-as spune evolutie. Ma uit la imagini mai vechi si imi dau seama cate puteam imbunatati la momentul sedintei foto. Eu nu m-am schimbat, sau altfel spus viziunea mea sau ceea ce vreau sa obtin la final nu s-a schimbat. Ci doar cizelez diverse aspecte. Spre exemplu in light painting acum cativa ani era evidenta lumina suplimentara. Acum e mult mai rafinata si mai subtila.
In ceea ce priveste beneficiarii nu constat schimbari prea mari. Poate doar ca isi doresc imaginile finale mai repede. Acum eu ma refer la cea mai mare parte a clientilor mei si anume hotelierii.
S.P.
Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact in felul in care este perceputa arhitectura si designul de interior?
D.M.
Am o vorba daca pot spune asa. Fotografia este primul contact al oaspetelui cu hotelul tau!
Asta se poate aplica pentru orice tip de fotografie comerciala. Cu fotografia aducem mai aproape si facem cunostinta arhitectului cu viitorul sau client, sau hotelierului cu oaspetele sau.
S.P.
Daca ar fi sa schimbi un lucru in ceea ce faci, care ar fi acela?
D.M.
As cauta mai mult de lucru in tara pe care o iubesc tare, Grecia. Am avut proiecte acolo, dar s-au racit relatiile cu venirea pandemiei. Trebuie sa reiau asta, dar parca nu reusesc sa ma urnesc. Ca orice artist fotograf trebuie sa simt ceea ce fac, locul in care fotografiez, etc. Acolo ma simt deosebit, lucrez deosebit.
S.P.
Exista un proiect pe care ti-ai fi dorit/ ti-ai dori sa il fotografiezi? Din tara sau din afara.
D.M.
Acum vreo 10 ani tineam musai sa pozez Casa Capsa din Bucuresti. Pentru portofoliu, nu altceva. Am tot cautat o intrare, dar nu am gasit.
Mi-as dori, asa cum am mai spus, sa pozez ceva hotel, resort in Maldive sau o locatie de genul.
S.P.
Cateva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficienta, dar cum ti-ai descrie geanta?
D.M.
Am incetat sa mai fiu tehnico-maniac. Folosesc fix ce-mi trebuie, fara briz-brizuri. Un Canon 6D conectat la o tableta, obiective 14mm, 17-40, 24-105, 28 1.8, 50 1.4, 85 1.8, 135 2.0, blitz-uri Canon si declansatoare radio pentru ele. Pentru fotografia culinara pun la portbagaj blitz-uri de studio, soft-box-uri, stative, etc.
S.P.
In afara de fotografia de interior, ce alt tip de fotografie faci sau ti-ai dori sa explorezi?
D.M.
Portret si nud. Cu asta am inceput de fapt. O mai fac ocazional, atunci cand am timp si mai ales chef. Ma tenteaza foarte mult si peisajele, dar pentru asta e nevoie de mai mult timp liber pe care momentan nu il am.
S.P.
Surse de inspiratie, fotografi pe care ii ai ca reper? Nu neaparat din fotografia de interior.
D.M.
Gregory Crewdson, asta e top 1, best of the best. Steve McCurry si celebrul Henri Cartier-Bresson.
S.P.
Ai o intrebare pe care vrei sa o adresezi urmatorului fotograf care imi raspunde sau pe care ti-ai fi dorit sa o am aici?”
D.M.
Ce te motiveaza sa faci zi de zi, luna de luna, an de an, asta?
Lui Dragos Manea ii multumesc pentru ca a raspuns invitatiei de a raspunde la acest interviu, iar voua va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest articol si sper ca v-a starnit curiozitatea sa aflati mai multe despre fotografia de arhitectura si design interior. Voi adresa aceleasi intrebari si altor fotografi din acest domeniu si pe masura ce o sa primesc raspunsurile, voi pregati si alte articole similare pe care le veti gasi aici Blog
Contents
show