Arthur Tintu

Instagram  @arthurzinzphotography

Portofoliu fotografie www.arthurzinz.com

Arthur Tintu este unul dintre primii fotografi de arhitectură și interior de care am aflat atunci când am început să fiu interesat de acest domeniu și de la bun început a fost unul din reperele mele în termeni de compoziție și estetică. Sunt foarte recunoscător pentru faptul că a acceptat invitația de a răspunde la aceste întrebări.

Sabin Prodan: Inceputul. Cum ai ajuns sa faci fotografie de arhitectura si de design interior? Ti-ai propus sa faci o cariera in domeniu sau s-a intamplat?

Arthur Tintu:

Eu am cochetat cu fotografia încă din perioada liceului, cu un aparat pe film al tatălui meu.

Însă pe vremea aia o făceam mai rar, pentru că procesul de obținere a fotografiilor era mai greoi și destul de costisitor. Dar ceva mai târziu, începând de prin anul 2005, odată cu amploarea pe care a luat-o fotografia digitală, cu aparate foto digitale mai accesibile ca preț, cât și o incomparabilă accesibilitate la produsul finit, am activat cu entuziasm vechea mea pasiune, și am început să o practic mult mai frecvent, sub formă de hobby. Și tot așa până în anul 2012, atunci când hobby-ul meu s-a întâlnit cu oportunitatea de a-l pune la încercare în zona profesională, când am început să colaborez cu revista Igloo.

La momentul respectiv lucram full time ca arhitect și nu simțeam neapărat nevoia să fac din asta un job în sine, cât mai mult să pun cumva hobby-ul la treabă, și să producă sumele pe care le tot solicita altfel pentru diferitele upgrade-uri de aparatură 😄 având în vedere faptul că domeniul foto nu este chiar foarte ieftin.

Așadar, inițial nu mi-am propus să fac carieră în domeniul ăsta, fotografia a început doar ca hobby, și așa a rămas mulți ani, după care o perioadă de aproximativ 5 ani a funcționat ca sursă paralelă de venit, care să suplimenteze nevoia constantă de actualizare a echipamentelor. Abia din 2018 am schimbat macazul și am hotărât să mă dedic full time domeniului foto, de arhitectură și nu numai.

S.P.

Cum abordezi o ședință foto? Te pregătești dinainte, ai o anumită procedură, ceri un brief din partea clientului?

A.T. 

Nu fac foarte multe pregătiri, pentru că sunt de părere că în domeniul ăsta, și mai ales cu ceva experiență la activ, trebuie să fii suficient de pregătit cât să faci față majorității situațiilor din teren, care până la urmă nu pot fi chiar atât de variate. Adică în 99% din cazuri condițiile sunt similare, în special în cazul fotografiei de interior.

La exterior mai influențează în plus, și destul de mult, vremea. Însă și aici e destul de simplu, pentru că în anticiparea unui nou shooting stau cu ochii pe prognoză și încerc să programez ședința foto atunci când sunt cele mai mari șanse să fie vreme bună. În plus cred că este mai interesant să existe și un anumit element de surpriză, pentru că în felul ăsta îți este mai bine stimulată creativitatea și te provoacă să găsești soluții inedite, pe care altfel poate că nu le-ai fi planificat în avans, și nu ai fi avut nici deschiderea să le găsești…pentru că de obicei, atunci când te duci cu un plan bine stabilit, ai tendința să te ții cu dinții de el.

De la clienți cer de obicei doar câteva informații generale legate de suprafața spațiului (sau gabaritul clădirii), pentru ce au nevoie de fotografii, condiții speciale sau cerințe speciale legate de ce urmează sa fotografiez, dacă există așa ceva, și dacă există o limită de timp pentru fotografiat…eventual și câteva fotografii de la fața locului, dacă pot să-mi furnizeze așa ceva.

S.P.

Noi, fotografii, ne concentrăm la cum arată rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se întâmplă în spatele aparatului. Cum arată o zi în viața lui Arthur Tintu fotograf de arhitectură și design interior?

A.T.

Păi, depinde despre ce fel de zi vorbim aici😁 pentru că eu le împart în două categorii distincte: ziua/zilele de fotografiat și ziua/zilele de editat. Iar cele două sunt extrem de diferite unele de celelalte 🙂

Zilele de fotografiat sunt mult mai rare comparativ cu cele de editat, însă sunt mult mai dinamice, pentru că presupune ceva strategie și planificare ad-hoc (în încercarea de a acoperi cât mai bine spațiul în timpul avut la dispoziție) și multă mișcare similară cu o vânătoare (poate de unde și asocierea cu englezescul shooting🙂), pentru că ești în permanentă căutare a celor mai bune unghiuri de fotografiat.

De multe ori compar ședința foto și cu o cursă maraton, pentru că în majoritatea cazurilor ești contra cronometru, în permanentă mișcare, ocazional și cu obstacole de depășit, câteodată chiar și cu anumite poziții mai speciale de executat (momente care îmi șoptesc de fiecare dată ca n-ar fi rău sa mă apuc de yoga😄).

Zilele de editare sunt mult mai multe și, deși sunt mult mai plictisitoare, pentru că în marea lor majoritate implică cam aceeași rutină de editare, plus dezavantajul implicat de latura extrem de statică a întregului proces, pot spune totuși că în general îmi place mai mult faza asta, datorită satisfacției pe care o am atunci când ajung să văd rezultatul final.

S.P.

Cum ar arăta/cum s-ar desfășura pentru tine ședința foto ideală?

A.T.

Ședința foto ideală ar fi aceea în care nu ar exista presiune de timp, și as avea răgaz să imi calculez și aranjez mai relaxat fiecare cadru în parte, și unde nu ar exista variații de lumină, astfel încât cadrele finale au șansa să iasă cât mai asemănătoare între ele, cel puțin din punct de vedere al iluminării ambientale.

S.P.

Când știi că ai tot ce îți trebuie într-un cadru? Poți descrie raționamentul sau pașii pe care îi faci înainte de a declanșa?

A.T.

Aici este mai greu de descris, pentru că nu este un proces pur rațional și/sau matematic. Este vorba și despre multă intuiție, feeling, emoție chiar…dincolo de aplicarea unor reguli relativ simple de compoziție și estetică, la momentul apăsării pe buton, mai mult simt că este ce trebuie decât știu asta. Ulterior, când ajung la partea de vizualizare în fața calculatorului și editare, pot să-mi dau seama mai bine dacă feeling-ul a fost corect, sau nu😁 Și aici am avut experiențe variate, cadre de care eram absolut sigur că sunt reușite, nu m-au mai impresionat așa de tare la momentul selecției, iar cadre pe care nu le consideram chiar așa de reușite, sau chiar ratate, le-am descoperit ca fiind mult mai bune decât le credeam.

S.P. 

Abordezi diferit fotografia de arhitectură față de cea de design interior?

A.T. 

Da, clar, abordarea și însăși stilul de shooting sunt destul de diferite. La interior, având în vedere că prefer sa lucrez tot cu lumina naturală, și de multe ori apar contraste puternice, sunt nevoit ca în majoritatea cazurilor sa fac bracketing, iar pentru asta e nevoie obligatoriu de trepied. Și cum în cazul genului ăsta de fotografie predomină cadrele de ansamblu, sunt nevoit să lucrez aproape constant cu trepiedul.

Excepție fac doar fotografiile de detaliu, unde nu mai folosesc trepiedul, pentru că în 99% din cazuri îmi este suficientă o singură expunere, mai ales că acolo pot să folosesc obiective mult mai luminoase. Pentru fotografia de arhitectura, proporția este inversa, iar majoritatea cadrelor le iau din mână, pentru că lumina este mult mai puternică (în general și contrastele mai slabe) și nu am nevoie de expunere multiplă/cadru.

Doar atunci când se înserează și vreau să fac și fotografii de noapte, cu expunere mai lungă, ajung să apelez iar la trepied…în general și mișcarea (numărul de pași efectuați) diferă, pentru ca de obicei alergi mai mult în jurul unei clădiri, mai ales dacă este foarte mare, decât în interiorul ei 🙂

S.P. 

În anii de când fotografiezi ai sesizat vreo schimbare, o evoluție, în felul în care fotografiezi sau în jurul tău?

A.T. 

Păi și aici aș zice că da. În primul rând încerc mereu să îmi îmbunătățesc eu tehnica, să încadrez mai bine, să editez mai bine, sunt într-o permanentă competiție eu cu mine….și dacă e să mă uit la fotografiile pe care le făceam, să zicem în urmă cu 5 ani, și compar cu ce fac azi, aș putea spune că se vede o diferență, există o evoluție destul de clară, în special la partea de editare, care a evoluat foarte mult de atunci până acum. În rest, pot spune că observ o schimbare și în jurul meu, pentru că simt și o maturizare a obiectivelor pe care le fotografiez, o rafinare dacă pot spune așa. Proiectele sunt din ce în ce mai sofisticate și mai rafinate, mai bine realizate și parcă cu mai mult bun gust. Ceea ce nu poate decat să mă bucure, pentru că în felul ăsta crește automat și calitatea fotografiilor pe care le livrez.

S.P.

Cum vezi interacțiunea dintre client, cel care solicită să fotografiezi, și fotograf?

A.T.

Aici pot spune că sunt mai multe tipuri de relații, iar asta ține mult și de chimia pe care o ai cu clienții, pentru că nu poți să te înțelegi la fel de bine cu toți, oricât de flexibil și deschis ai fi. Cu unii clienți am o relație strict profesională, care se manifestă doar pe perioada aferentă shooting-ului respectiv, iar cu alții am dezvoltat și o relație de prietenie, și păstrăm contactul și în afara cadrului profesional care ne unește atunci când e nevoie de fotografii pentru diferitele proiecte pe care le fac. În definitiv, la bază este vorba de o prestare de servicii, ca oricare alta, iar rolul nostru ca fotografi este să livrăm o serie de imagini în baza unor cerințe ale clienților noștri, și a obiectivelor pe care le avem de imortalizat. Însă ține și de noi ca oameni cum și dacă descoperim ceva dincolo de asta.

S.P.

Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor și creditarea muncii tale?

A.T.

E ceva ce solicit de fiecare data, însă nu se întamplă mereu, pentru că observ cum mai apar și scăpări câteodată…dar nici nu mai stau să fac valuri. Cel mult atrag atenția discret, și cu asta basta. De cele mai multe ori se remediază situația.

S.P.

Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura și designul de interior?

A.T. 

Aș zice că da, pentru că arhitectura, și cu atat mai mult designul de interior, se adresează în mod direct doar unui cadru restrans de oameni, din cauza imobilitătii acestora și/sau, în multe cazuri, chiar a unei lipsei aproape totale de acces. Așadar, percepția la o scară mult mai largă (tipar, social media, etc.), este facilitată cu precădere de către imaginile pe care le facem noi, fotografii.

Cu cât imaginile sunt mai calitative, mai elocvente, revelatoare și reprezentative, cu atât și percepția va fi mai pozitivă. Talentul fotografului, și în ultima instanță fotografiile pe care le face, au rolul de a pune în valoare cât mai bine munca arhitectului sau a designerului. Obiectul de arhitectură sau de design interior poate să comunice cu publicul larg și cu exteriorul locației în care se află doar prin intermediul acestor imagini pe care le facem, drept pentru care și răspunderea asupra calității acestora este destul de mare.

S.P.

Dacă ar fi să schimbi un lucru în ceea ce faci, care ar fi acela?

A.T. 

Nu neapărat că aș schimba ceva anume, cât mai mult aș îmbunătăți. Mai exact partea de editare, cu care mă lupt de mult timp să o eficientizez, ca să pot să editez mai bine și mai repede, pentru că aici simt că pierd cel mai mult timp.

S.P.

Există un proiect pe care ți-ai fi dorit/ ți-ai dori să îl fotografiezi? Din țară sau din afară.

A.T.

Nu știu dacă am un proiect anume după care tânjesc în mod special. Dar altfel cu siguranță că mi-ar plăcea, după cum sunt convins că și-ar dori mulți dintre noi, să fotografiez clădiri sau spații interioare realizate de către arhitecți celebri din lumea asta…lucrări făcute de Mies van der Rohe, Tadao Ando, Calatrava, Renzo Piano, Zaha Hadid, Le Corbusier, Frank Lloyd Wright, și mulți alții.

S.P.

Câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum ți-ai descrie geanta?

A.T. 

Rucsacul meu are mai mereu același conținut: două aparate foto Canon (un DSLR si un Mirrorless), obiectivul wide de bază, Canon 16-35mm F/4, plus alte trei obiective Tamron cu diverse plaje focale (28-75mm F/2.8, 45mm F/1.8, 90mm F/2.8). În rest ceva accesorii specifice: declanșatoare, flash, carduri de memorie de backup, baterii, filtre, etc.

S.P.

În afară de fotografia de arhitectură și design interior, ce alt tip de fotografie faci sau ți-ai dori să explorezi?

A.T. 

Peste 90% din fotografiile pe care le fac sunt de arhitectură sau de interior, însă cu timpul am mai facut și alte genuri de fotografie cum ar fi: food, produs, portret, evenimente corporate.
Mi-ar plăcea să am timp și ocazia să fac și fotografii de peisaj, sau natură sălbatică…și chiar street photography 🙂

S.P.

Surse de inspirație, fotografi pe care îi ai ca reper? Nu neapărat din fotografia de arhitectură sau design interior.

A.T. 

Ca să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului, pot spune că atunci când eram la început, Cosmin Dragomir este cel care m-a inspirat într-o anumită măsură, și m-a motivat să evoluez și să îmi îmbunătățesc stilul de fotografiere. Am apreciat și apreciez și acum în mod special fotografiile pe care le face👏…ocazional și Vlad Eftenie 🙂
În rest sunt mulți fotografi internaționali care îmi plac mult și de la care pot spune că am avut multe de învățat, chiar dacă majoritatea dintre ei nu sunt din domeniul arhitecturii. Iar aici i-aș enumera pe Yann Arthus-Bertrand, Steve McCurry, Peter Hurley, Sean Tucker, Nick Carver, Mike Kelley, etc.

S.P.

Ai o întrebare pe care vrei să o adresezi următorului fotograf care îmi răspunde sau pe care ți-ai fi dorit să o am aici?

A.T.

Da, doar pentru cei care nu folosesc aparate Canon…de ce sunteți masochiști?! :))

Lui Arthur Tintu ii multumesc pentru ca a raspuns invitatiei de a raspunde la acest interviu, iar voua va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest articol si sper ca v-a starnit curiozitatea sa aflati mai multe despre fotografia de arhitectura si design interior. Voi adresa aceleasi intrebari si altor fotografi din acest domeniu si pe masura ce o sa primesc raspunsurile, voi pregati si alte articole similare pe care le veti gasi aici Blog