Iulia Motica

Sabin Prodan:

Ce a fost mai întâi pentru tine? Arhitectura sau fotografia?

Iulia Motica:

Cu siguranță a fost arhitectura, însă, de când eram mică, am avut acces la aparatul de fotografiat al surorii mele mai mari, Georgiana. Îi plăcea foarte mult să fotografieze portrete și natură, iar eu mai mult o observam în acțiune și eventual, pozam pentru ea. Aș putea spune că am fost mai mult “model” decât fotograf la început.

S.P.

Cum ți-ai descrie stilul fotografic?

I.M. 

Cred foarte mult că fotografia de interior trebuie să surprindă esența unui spațiu și cred că asta reușim să facem. Zic “facem” pentru că fiecare ședință foto o fac împreună cu partenera mea din IOKA, Camina. Are un simț aparte pentru surprinderea anumitor cadre cu telefonul pe care se întâmplă să le ratez cu aparatul clasic.

Nu ne plac cadrele wide într-un spatiu fotografiat, ne place ca atunci când cititorul parcurge un album fotografic al unui interior să citeasca arhitectura spaţiului ca o carte, parcurgând fiecare colţ până la final când primeşte imaginea de ansamblu.

Dacă ar fi să descriu un stil, probabil ar fi acela pe care îl practic și în biroul meu de design, și anume minimalismul soft.

S.P.

Care a fost impulsul care te-a determinat să îți fotografiezi propriile proiecte?

I.M.

La început a fost cu siguranță partea financiară. Când ne-am deschis biroul, acum aproape 10 ani, primele proiecte finalizate le-am fotografiat împrumutând aparate foto de la diverși prieteni. Ne-am dat seama că ne place rezultatul pe care îl obținem și am continuat să fotografiem proiectele noastre fără să apelăm neapărat la un profesionist.

A fost un moment când cineva a oferit un shooting pentru un proiect, însă am realizat în timpul shootingului că mai mult îi luam aparatul din mână, în loc să las fotograful să-și facă treaba.

S.P.

Există momente în etapa de concept/proiectare când anticipezi cum va arăta proiectul în fotografii?

I.M.

Din prima clipă când vedem spațiul inițial, ne dăm seama care ar fi cadrele pentru fotografiile cele mai bune. Evident, cu cât un proiect este mai complet în detalii și finisaje, cu atât pozele vor ieși mai bine. Ne ajută foarte mult încă din timpul proiectării 3D să vizualizăm și din perspectiva fotografiei cum va arăta spațiul respectiv. Acest tool, deși este mâncător de timp, mi se pare foarte util pentru un proiect reușit pe care îl putem stăpâni din toate unghiurile.

S.P.

Ocazional, atunci când fotografiez un proiect, primesc fie un mini-brief, fie randări pe care să le am ca referință. Cum se desfășoară ședința foto atunci când tu ești cel care cunoaște proiectul în cel mai mic detaliu?

I.M.

Primul lucru de care ne asigurăm este să fie lumina potrivită în spațiu. Discutăm cu beneficiarii și stabilim ziua și ora la care pică cel mai frumos lumina naturală în spațiu. Lucrăm aproape exclusiv cu lumină naturală, iar acest aspect este foarte important pentru noi.

Următorul pas este să facem un mic styling al spațiului cu anumite elemente care considerăm că pot eleva încăperea, iar apoi fac setările de luminozitate și culori din aparat, astfel încât imaginea să fie cât mai fidelă cu realitatea.

De multe ori reproducem unghiurile din randări, dar de cele mai multe ori spațiul te inspiră pe loc și descoperi mult mai multe cadre diferite care pot surprinde esența amenajării.

Discutam mai sus despre ajutorul Caminei în a descoperi cadre cu telefonul care mie îmi scapă…

Ne place și să aducem ceva jucăuș în anumite poze, fie că este vorba de un obiect așezat nenatural sau ne pozăm pe noi..consider că trebuie să transmiți o emoție către cei care văd pozele. Ele spun o poveste a spațiului.

S.P. 

În organizarea unei ședințe foto, în mod obișnuit sunt mai multe părți implicate, însă în cazul arhitecților care își fac propriile fotografii procesul pare mai simplu. Cum decurge comunicarea cu beneficiarii proiectelor în ceea ce privește fotografiatul?

I.M. 

Când ajungem în momentul de a face pozele, suntem deja familiarizate cu beneficiarii. De multe ori ne rămân prieteni, iar ziua în care se desfășoară ședința foto este foarte relaxantă și prietenoasă. Ne aducem aminte de diferite situații din timpul șantierului, atât plăcute, cât și neplăcute, dar și de momente mai solicitante care s-au finalizat cu succes.

S.P. 

Cum ar arăta/cum s-ar desfășura pentru tine ședința foto ideală?

I.M. 

Orice ședință foto este ideală pentru mine dacă proiectul pe care îl pozăm s-a finalizat cu succes, beneficiarul este mulțumit și spațiul este exact așa cum ne-am imaginat, fără să facem compromisuri. Dar, ca să dau o notă amuzantă răspunsului, aș zice așa: cu ultimul model de aparat de fotografiat și obiective de pe piață și o serie de asistenți care să pregătească totul, exact așa cum vrem noi, cu o zi înainte de shooting!

S.P.

Când știi că ai tot ce îți trebuie într-un cadru? Poți descrie raționamentul/pașii pe care îi faci înainte de a declanșa sau cum arată fotografia perfectă?

I.M.

Fotografia perfectă implică și un spațiu perfect, ceea ce cred că nu există încă. Mereu găsim lucruri pe care vrem să le schimbăm sau considerăm că le puteam face mai bine în proiectare. Dar înainte de a face poza, mă asigur că am lumina potrivită, astfel încât să am cât mai puțin de editat, și mă asigur că am variațiuni ale aceluiași cadru. De multe ori revin să pozez un anumit lucru doar pentru că e mai bună lumina acum decât a fost cu câteva ore înainte.

S.P.

Ce impact are fotografia în procesul creativ arhitectural? Care este rolul fotografilor în raport cu arhitecții?

I.M.

Consider că, dacă nu ar exista fotografii, nu am avea acces la cea mai importantă sursă de inspirație. Totodată, consider că arhitecții ar trebui să aleagă un fotograf care se potrivește și stilului arhitectural.

S.P.

Ce părere ai despre fotografia de arhitectură și interior din România versus cea internațională?

I.M.

Cred că în România am făcut progrese semnificative în domeniul fotografiei de arhitectură și interior și sunt optimistă că vom vedea tot mai mulți fotografi români care vor lucra la proiecte internaționale.

În fotografia internațională, observ o tendință către naturalețe, unde accentul se pune pe capturarea luminii naturale într-un mod cât mai apropiat de realitatea percepută cu ochiul liber. În schimb, în România, fotografia de interior tinde să fie uneori prea „perfectă”, cu o tendință de a supra-edita imaginile.

În ceea ce privește fotografia de arhitectură, nu stăpânesc suficient acest domeniu pentru a face o comparație detaliată, însă mă bucur să văd tot mai mulți fotografi români care fac o treabă excelentă în acest domeniu.

S.P.

Fie în felul în care fotografiezi, fie în fotografie în general, ai observat schimbări pe parcursul activității tale?

I.M.

Pe parcursul anilor au fost diverse lucruri care mi-au influențat felul de fotografiere. Cum povestem mai sus, la început foloseam aparate și obiective împrumutate pe care nu le cunoșteam foarte bine, iar setările cadrelor nu le stăpâneam foarte bine.

Apoi mi-am dat seama că pozele de pe ecranul aparatului le percepeam diferit față de cele de pe ecranul calculatorului și observam greșeli pe care la următoarea ședință foto încercam să le îndrept.

După un timp, am investit în propriul aparat și am început să studiez setările în detaliu astfel încât fotografiile să fie cât mai bune de la început, fără a fi nevoie de multă editare ulterior. În plus, am realizat că îmi plac mult mai mult pozele făcute cu lumină naturală în comparație cu cele cu lumină artificială, pe care le făceam la început.

S.P.

Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura și designul de interior? Ce importanță are rolul de fotograf?

I.M. 

Cu siguranță! Sunt multe proiecte deosebite care, din păcate, nu reușesc să fie capturate la adevărata lor valoare în fotografii. Cred că cel mai important este să alegi un fotograf care are capacitatea de a pune în lumină esența viziunii arhitectului sau designerului, astfel încât mesajul dorit să fie transmis cu fidelitate.

S.P.

Cum vezi platformele de social media ca medii pentru promovarea fotografiei?

I.M. 

Consider că platformele de social media sunt o oportunitate excelentă pentru promovarea fotografiei, oferind o vizibilitate semnificativă fotografilor, mai ales în prezent. Spre deosebire de revistele sau cărțile de specialitate, pe social media nu este nevoie de o descriere lungă pentru a ajunge să vezi cine este autorul unei imagini. Practic, aproape orice fotografie este însoțită de un tag cu numele fotografului, ceea ce face mult mai ușor accesul la munca acestuia.

S.P.

Ce te motivează să perseverezi în ceea ce faci?

I.M.

Ceea ce mă motivează să continui în această profesie este pasiunea mea pentru design și dorința de a crea spații care să răspundă nevoilor fiecărui client. Sunt o persoană ambițioasă și îmi doresc întotdeauna să duc la bun sfârșit proiectele, oferindu-le clienților implicarea mea totală.

Faptul că fiecare proiect vine cu provocări și probleme de rezolvat mă energizează și îmi dă ocazia să găsesc soluții creative și personalizate. Pentru mine, satisfacția clienților este câteodată mai importantă decât partea financiară, de aceea sunt dispusă să investesc mult timp și energie pentru a mă asigura că fiecare detaliu este realizat cu grijă și implicare. Ştiu ca nu este un mod ideal de a lucra dar sigur sunt colegi de breaslă care îmi seamană,

S.P.

Câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum ți-ai descrie geanta?

I.M. 

Geanta cu echipamente este relativ micuță și încerc să înghesui în ea 2 aparate foto, 4 obiective, 2 baterii și 3 carduri de memorie, la care agăț 2 trepiede relativ economice, dar care își fac treaba, deocamdată. Planuiesc să mai investesc în niște obiective, dar rămâne de văzut ce rezervă viitorul.

S.P.

În afara de fotografia de arhitectură și design interior, ce mai fotografiezi?

I.M. 

Fotografiez „profesionist” dacă pot să zic așa, exclusiv proiectele de interior din cadrul IOKA DESIGN. Nu pot să zic că am o atracție deosebită pentru un alt tip de fotografie. Presupun că sunt ca orice persoană cu înclinații artistice, care capturează cu telefonul anumite elemente care îmi atrag atenția și care pot fi o sursă de inspirație pentru un viitor proiect.

S.P.

Surse de inspirație, fotografi pe care îi ai ca reper? 

I.M.

Apreciez foarte mult atât fotografiile, cât și proiectele celor de la Norm Architects. Jonas Bjerre-Poulsen este fotograful principal, dar și unul dintre arhitecții parteneri ai biroului.

Un reper puternic este și Thomas De Bruyne, cunoscut drept Cafeine, pe care l-am apreciat încă de la începutul carierei mele. Nu cred că există vreun proiect pe care nu-l poate eleva prin pozele sale.