Dan Călin

Instagram  @fotografinterior

Portofoliu fotografie fotoimobiliar.ro

”Atenție! Expunerea repetată la fotografie de cea mai bună calitate creează dependență!” – dacă acest anunț vă sună familiar înseamnă că ați văzut fotografii facute de Dan, iar șansele sunt foarte mari căci are în portofoliu peste 3.000 de proprietăți fotografiate. De asemenea are un curs de fotografie de interior și este unul dintre puținii fotografi de arhitectură și interior pe care îi știu care a renunțat la trepied pentru majoritatea fotografiilor pe care le face.

Sabin Prodan: Inceputul. Cum ai ajuns sa faci fotografie de arhitectura si de design interior? Ti-ai propus sa faci o cariera in domeniu sau s-a intamplat?

Dan Călin: Pe la 14 ani mi-am făcut o iubită cu doi ani mai mare. După doi ani, ea a plecat din Constanța la o facultate din București, iar eu o vizitam cât mai des posibil. Când veneam ne plimbam prin Cotroceni. Așa am descoperit și am rămas fascinat de arhitectura minunată a caselor din acel cartier. Trei ani mai târziu am venit și eu la facultate în Capitală și am continuat să mă plimb pe străzile orașului admirând clădirile. În multe dintre cele aflate în ruină am intrat curios să le descopăr și să le fotografiez. Mai am și acum câteva zeci de filme foto realizate atunci. În facultate am urmat un curs de fotografie de presă, iar în anul 2002 am început să lucrez ca redactor, iar apoi și ca fotograf, la reviste de construcții, imobiliare și home&deco. Așa am descoperit fotografia profesionistă de arhitectură și design interior care, am înțeles mai târziu, era continuarea firească a ceea ce făcusem până atunci doar din plăcere. Abia în urmă cu 6-7 ani am renunțat la presă și am hotărât să mă dedic exclusiv pasiunii mele pentru fotografia de interior. Și așa am reușit să fotografiez mai mult de 3.000 de proprietăți și să susțin primul și singurul curs de fotografie de interior din România de peste zece ani.

S.P. Cum abordezi o sedinta foto? Te pregatesti dinainte, ai o anumita procedura, ceri un brief din partea clientului?

D.C.  Mă bazez pe experiență și pe intuiție. Mă las condus de inspirație pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac. Am nevoie să mă las condus de emoțiile pe care mi le provoacă spațiul respectiv. De aceea am renunțat și la trepied de câțiva ani. Simțeam că mă îndepărtează emoțional de spațiul pe care îl fotografiam și că mă limita. Că mă transformă într-un fotograf care analizează la rece și apasă pe declanșator. Iar eu vreau să mă implic, să mă înghesui în colțuri, să mă întind pe podea sau pe mobilă pentru a prinde un cadru. Câteodată trebuie să țin cont și de unghiurile pe care le dorește clientul pentru că vrea să prezinte cadre de tipul înainte și după. Dar verific randările pe care mi le trimite abia la sfârșitul ședinței foto ca să mă asigur că le-am surprins pe toate. În alte situații fac și cadre specifice care îmi sunt solicitate. Dar, de obicei, surprind proprietățile în fotografii așa cum le văd și le simt eu.

S.P. Noi, fotografii, ne concentram la cum arata rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se intampla in spatele aparatului. Cum arata o zi in viata unui fotograf?

D.C. O zi obișnuită din viața mea profesională este foarte plină. În afară de cel puțin două-trei ședințe foto pe care le am în fiecare zi, răspund la telefon/mesaje și programez alte ședințe foto, postez zilnic pe site-urile de socializare, editez fotografii, îmi întreb clienții dacă sunt mulțumiți, alerg de la o proprietate la alta, socializez cu clienții, trimit/plătesc facturi, urmăresc plățile, gândesc strategii de marketing și dezvoltare și, dacă am noroc, mai și mănânc.

S.P. Cum ar arata/cum s-ar desfasura pentru tine sedinta foto ideala?

D.C. Ședințele mele foto sunt aproape ideale. Lipsește doar un singur lucru: ar trebui să aloc mai mult timp pentru ele. Câteodată reușesc și asta. Din ce în ce mai des în ultima vreme. Ideal este ca proprietatea să fie pregătită, iar clientul să mă lase să mă desfășor. Prefer clienții care mă cheamă pentru că le place modul în care surpind munca lor, nu aceia care îmi spun ce unghiuri vor să surprind. Am foarte puțini din cea de-a doua categorie.

S.P. Cand stii ca ai tot ce iti trebuie intr-un cadru? Poti descrie rationamentul sau pasii pe care ii faci inainte de a declansa?

D.C. Nu știu dacă poate fi descris acest lucru pentru că diferă de la cadru la cadru. Câteodată vreau să fie perpendicular și mă asigur că surprind ceea ce este relevant din acel unghi. Altădată vreau să arăt doar o anumită zonă sau detaliu. Ori să se vadă toată camera. Ritualul meu este să fac întâi cadrele generale pentru că în felul acesta mă acomodez cu spațiul, îl cunosc/simt mai bine și văd cadrele de atmosferă (cum îmi place să le numesc).

S.P.  Abordezi diferit fotografia de arhitectura fata de cea de design interior?

D.C. Da, pentru că la fotografia de arhitectură prevalează matematica, iar la cea de design interior – emoția. Datorită felului meu de a fi încerc la fiecare dintre cele două să suprind mai mult din partea mai puțin importantă și să fac fotografia de arhitectură mai emoționantă și pe cea de design interior mai matematică.

S.P.  In anii de cand fotografiezi ai sesizat vreo schimbare, o evolutie, in felul in care fotografiezi sau in jurul tau?

D.C. Sunt schimbări mari și multe. În urmă cu 20 de ani, când m-am apucat de acest tip de fotografie, eram câțiva fotografi și toți lucram pentru revistele de specialitate. În ultimii zece ani piața fotografiei de interior a evoluat foarte mult și în volum și în calitate. Sunt mult mai mulți fotografi și clienți care solicită astfel de servicii. De aceea a crescut și nivelul de calitate. Totul a pornit de la explozia pieței de închiriere pe termen scurt. A continuat cu creșterea exponențială a numărului de designeri de interior, piață care a fost ajutată mult de pandemie. Crescând concurența atât de repede, s-a simțit nevoia diferențierii prin calitate.

La mine evoluția a fost continuă pentru că nu pot altfel. Mi-am dorit întotdeauna să mă dezvolt ca fotograf, ca servicii, ca abordare, ca strategie. Totul trebuie să fie din ce în ce mai bine. Așa am ajuns să fotografiez hdr, să externalizez editarea, să îmi completez pachetul de servicii și să aduc unul în premieră în România (stagingul virtual), să mă adresez mai multor segmente de piață în afară de arhitectură și design (horeca, birouri, mobilă, airbnb, medical). Dar cel mai mult mă satisface faptul că în fiecare an am învățat ceva nou ca fotograf și am îndrăznit să îmi depășesc limitele autoimpuse sau inconștiente.

S.P. Cum vezi interactiunea dintre client, cel care solicita sa fotografiezi, si fotograf?

D.C. La mine interacțiunea este foarte simplă pentru că am pus pe site absolut toate informațiile pe care vrea un client să le știe. În felul acesta mă sună doar cei care sunt de acord și cu prețurile, nu doar pentru că le plac fotografiile pe care le fac. În plus, nu mă deranjează cerințele specifice pe care le au unii clienți. Dacă vor să le surprind anumite cadre sau într-un fel aparte. Este firesc să le oferi ceea ce își doresc pentru că numai ei știu cum vor să prezinte rodul muncii lor. Dacă m-ar pune să fac toate fotografiile așa cum vor ei aș fi deranjat pentru că nu îmi place să fiu tratat ca un robot care apasă pe un buton. Dar nu am avut astfel de situații. Clienților le-a plăcut modul în care văd/simt eu ceea ce au făcut. Cei mai mulți apelează la mine tocmai pentru că le place stilul meu.

S.P. Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor si creditarea muncii tale?

D.C. Clienții mei menționează de obicei în postările lor că fotografiile sunt făcute de mine, așa cum îi menționez și eu pe ei. Așa este corect și frumos. Am văzut designeri și arhitecți care nu fac asta. Nu pot înțelege de ce. În alte țări chiar și agenții imobiliari menționează fotograful.

S.P. Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact in felul in care este perceputa arhitectura si designul de interior?

D.C. În acest domeniu, fotografia este singura metodă corectă de a arăta creațiile arhitecților și a designerilor de interior. Realitatea nu poate ieși exact ca în randări. În plus, randări putem face și noi, fotografii din domeniu. Asta nu înseamnă că suntem arhitecți sau designeri. Iar majoritatea covârșitoare a randărilor prezintă doar cadre generale, nu detalii sau colțișoare. De aceea fotografia de interior este ultima etapă obligatorie din proces. Iar arhitecții și designerii care își respectă meseria și, implicit, pe ei înșiși apelează la fotografi profesioniști. Educația vizuală se face la fel ca orice alt tip de educație: cu profesioniști în domeniu. De aceea există și cursul de fotografie de interior la facultatea de arhitectură.

S.P. Daca ar fi sa schimbi un lucru in ceea ce faci, care ar fi acela?

D.C. În acest moment trebuie neapărat să schimb camera foto sau obiectivul. Am așteptat un grant din partea statului, dar se pare că aștept degeaba. Așa că va trebui să investesc cât mai curând într-o cameră foto cu un dynamic range cât mai bun sau într-un obiectiv mai performant.

S.P. Exista un proiect pe care ti-ai fi dorit/ ti-ai dori sa il fotografiezi? Din tara sau din afara.

D.C. Sunt câteva proiecte pe care mi-aș dori să le fotografiez în România. Dar cel mai mult îmi doresc să fotografiez în altă țară.

S.P. Cateva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficienta, dar cum ti-ai descrie geanta?

D.C. Geanta mea cuprinde doar o cameră foto, acumulatori și carduri. Trepiedul ruginește în portbagaj pentru că îl folosesc doar la cadrele făcute la ora albastră. Nu am nevoie de altceva. Am și un bliț, dar nu îl folosesc. Din punctul meu de vedere, în fotografia de interior blițul murdărește imaginea cu lumină. În plus, luminile aduse de acasă fac proprietatea să arate altfel decât este în realitate.

S.P. In afara de fotografia de arhitectura si design interior, ce alt tip de fotografie faci sau ti-ai dori sa explorezi?

D.C. Foarte rar mai fac fotografie de produs și portret. Dar mi-ar plăcea să fac nud artistic. Mă fascinează corpul uman, gesturile, mesajele nonverbale.

S.P. Surse de inspiratie, fotografi pe care ii ai ca reper? Nu neaparat din fotografia de interior.

D.C. Urmăresc mai mulți fotografi români și străini, nu doar de interior, dar nu este nici unul pe care să îl consider un reper.

S.P. Ai o intrebare pe care vrei sa o adresezi urmatorului fotograf care imi raspunde sau pe care ti-ai fi dorit sa o am aici?

D.C. Vreau doar să adaug avertizarea pe care o pun la fiecare postare și pe care mi-a furat-o un producător de mobilier: Atenție! Expunerea repetată la fotografie de cea mai bună calitate creează dependență!. Iar asta este parțial glumă, parțial adevăr. Aproape toți clienții rămân fideli după prima ședință foto, devenind dependenți de fotografiile mele.

Lui Dan Calin ii multumesc pentru ca a raspuns invitatiei de a raspunde la acest interviu, iar voua va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest articol si sper ca v-a starnit curiozitatea sa aflati mai multe despre fotografia de arhitectura si design interior. Voi adresa aceleasi intrebari si altor fotografi din acest domeniu si pe masura ce o sa primesc raspunsurile, voi pregati si alte articole similare pe care le veti gasi aici Blog