Vlad Pătru

Sabin Prodan

Cum te-ai decis să faci fotografie de arhitectură și design interior? Ți-ai propus să faci o carieră în domeniu sau s-a intamplat?

Vlad Pătru:

S-a întâmplat. Am tot avut intenții de-a lungul timpului de a lucra cu fotografia, găseam ceva foarte interesant în proces, atât tehnic cât și în ideea de a selecta și a surprinde anumite părți din ceea ce vedem cu toții.

Până nu am concentrat atenția într-un punct foarte concret era mai mult o căutare generală. Abia pe la sfârșitul facultății s-au creat niște ”click-uri” potrivite și am realizat că arhitectura ar fi exact ce se potrivea în context. Apoi de la hobby, la clienți și mai departe, lucrurile au evoluat destul de organic, și partea bună e că se completează foarte bine cu meseria de arhitect.

S.P.

Cum abordezi o ședință foto? Te pregătești dinainte, ai o anumită procedură, ceri un brief din partea clientului?

V.P. 

Nu fac prea multe pregătiri anterioare. De obicei am nevoie doar de localizarea proiectului și câteva imagini orientative. Analizez orientarea cardinală cât să îmi fac o idee despre cum se desfășoară lumina pe durata zilei iar în rest e mai mult ”go with the flow”. Prefer să fiu surprins în mod natural de lucruri și să mă organizez în funcție de asta. De asta în general prefer să lucrez fără trepied și evit să folosesc lumini artificiale.

S.P.

Noi, fotografii, ne concentrăm la cum arată rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se întamplă în spatele aparatului. Cum arată o zi din viața lui Vlad Patru, fotograf?

V.P.

Greu de rezumat. Programul în general mi se împarte bineînțeles între arhitectură și fotografie, cu care trebuie să jonglez în funcție de situație. Lucrez ca arhitect atât la un birou mai mare cât și pe cont propriu, iar fotografia completează restul de timp pe care oricum nu-l aveam :). Diminețile și serile le folosesc în general pentru editare, iar în timpul zilei lucrez la proiectele de arhitectură / șantiere sau mă ocup de sesiuni de fotografie. Iar când apar urgențe (aproape întotdeauna) se face recalcularea traseului.

S.P.

Cum s-ar desfășura pentru tine sedința foto ideală?
Când știi că ai tot ce îți trebuie într-un cadru? Poți descrie raționamentul sau pașii pe care îi faci înainte de a declanșa?

V.P.

Ședința foto ideală e cea când sunt singur, fără presiunea exagerată a timpului, cu vreme schimbătoare, și lucruri care se întâmplă în jur.

În general o sesiune implică destul de multe declanșări (deși nu folosesc niciodată bracketing), încerc să urmăresc orice cadru îmi atrage privirea într-un fel relevant. Cadrele care își ating potențialul sunt cele care surprind un moment anume, care nu poate fi replicat, în conexiune cu subiectul fotografiat – persoane care trec sau interacționează cu arhitectura, umbre, păsări, orice ajută să creeze un moment în cadru.

S.P.

Abordezi diferit fotografia de arhitectură față de cea de design interior?

V.P.

Abordarea e categoric diferită între cele două. Prefer fotografia de arhitectură față de cea de design interior, tocmai pentru că presupune un alt mod de lucru, bazat pe un scouting mult mai amplu, căutări și deplasări prin context, compoziții și alăturări atipice.

Rezonez mult mai mult cu procesul din fotografia de arhitectură care este mai dinamic (se schimbă mult în funcție de lumină, vreme, vegetație), și care e tot timpul în relație cu contextul, cu oamenii și în general cu mult mai multe lucruri care se întâmplă în mod natural în jur.

S.P. 

În anii de când fotografiezi ai sesizat vreo schimbare, o evoluție, în felul în care fotografiezi sau în jurul tău?

V.P. 

Mediul și obiectul de arhitectură au evoluat mult în ultimii ani, a crescut foarte mult nivelul la care se face arhitectură în România, iar asta este minunat, pentru că înseamnă o creștere și a standardelor la care ar trebui să fie făcută fotografia de arhitectură.

La nivel personal, încerc constant să mă privesc critic și să mă provoc, lucru care merge foarte bine cu self-consciousness-ul care mă urmărește permanent.

S.P. 

Cum te promovezi ca fotograf de arhitectură și design interior? – întrebare de la Moise Bogdan

V.P. 

Insuficient 🙂 Nu am mai postat activ pe social media de câțiva ani, nu am mai actualizat site-ul de și mai mult timp. Cred că promovarea se face prin activitatea celor cu care colaborez și pentru care fotografiez, inclusiv revistele de arhitectură.
Clar e un deserviciu faptul că nu prezint activ lucrările pe care le realizez, dar lipsa de timp nu îmi mai permite să dedic atenție și părții acesteia.

S.P.

Cum vezi interacțiunea dintre client, cel care solicită să fotografiezi, și fotograf?

V.P.

Destul de naturală. În general ar trebui să fie oameni care îți apreciază munca și care ar trebui să aibă încredere în abordarea și estetica ta.

S.P.

Ce este mai presus: viziunea artistică a fotografului sau dorința clientului? Cum găsești echilibrul între cele două și cum eviți micromanagement-ul impus de client? – întrebare venită de la viewcatchers

V.P.

Amândouă trebuie dozate într-un raport sănătos. În mod normal viziunea artistică ar trebui să aibă o pondere ceva mai mare, pentru că până la urmă asta este în discuție – documentarea unui obiect / subiect de arhitectură, realizată după o estetică și o viziune personală a fotografului.

Esențial mi se pare ca viziunea artistică a clientului să rimeze cu abordarea fotografică, dar aproape în egală măsură contează ca viziunea arhitecturală a fotografului să rezoneze cu valorile proiectului.

Dacă în general primesc un feedback rezonabil (mai ales că vorbim despre oameni care cunosc foarte bine valorile proiectului) încerc să lucrez cu el, dacă se depășește măsura ”dau peste mână”.

S.P.

Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor și creditarea muncii tale?

V.P.

Creditarea – chestiune de bun-simț – nu e o problemă în general. Când apar scăpări se comunică. Chestiunea cu drepturile de autor este ceva mai abstractă și acolo mai pot apărea diferențe de opinie sau de abordare, în special cu clienți companii mari unde departamentele juridice au de multe ori păreri diferite.

S.P.

Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura și designul de interior?

V.P.

Bineînțeles, este în continuare principala metodă de a transmite și a face cunoscut un proiect de arhitectură.

S.P.

Ce faci pentru a ridica la nivel de artă fotografia de arhitectură? – de la Bela Benedek

V.P. 

Încerc să abstractizez sau găsesc un aspect ireproductibil al cadrului care să îi dea unicitate. În general chiar încerc să vizualizez fotografiile ca și cum ar fi înrămate, ca să-mi dau seama dacă au acel ceva.

S.P.

Dacă ar fi să schimbi un lucru în ceea ce faci, care ar fi acela?

V.P. 

Aș optimiza numărul de imagini pe care le realizez în cadrul unei sesiuni, și timpii pe care îi petrec la editare. Scenariul ideal ar fi să găsesc un colaborator cu care să rezonez ca viziune pe partea de editare, care este în continuare partea cea mai consumatoare de timp a întregului proces.

S.P.

Ce te motivează să faci asta zi de zi, lună de lună, an de an? – întrebare de la Dragoș Manea

V.P.

Provocarea de a găsi cadrele cele mai evocatoare din proiecte de arhitectură care au un cuvânt complex de spus. Mai mult decât atât, bucuria celor cu care lucrez de a vedea proiectul finalizat, într-un pachet care le rămâne lor și care le permite acest closure – despărțirea de proiect după ani de zile de muncă, o etapă foarte dificilă la încheierea unui proiect de arhitectură.

S.P.

Există un proiect pe care ți-ai fi dorit/ ți-ai dori să îl fotografiezi? Din țară sau din afară.

V.P. 

Nu neapărat, îmi face mare plăcere să fotografiez proiectele arhitecților cu care rezonez cel mai mult ca abordare a arhitecturii.

S.P.

În afară de fotografia de arhitectură și design interior, ce alt tip de fotografie faci sau ți-ai dori să explorezi?

V.P. 

Nu am simțit deloc nevoia să abordez alte tipuri de fotografie. Dar mi se pare tot timpul interesant când fotografia de arhitectură se întrepătrunde cu foto-jurnalismul sau cu fotografia de stradă.

S.P.

Surse de inspirație, fotografi pe care îi ai ca reper? Nu neapărat din fotografia de arhitectură și interior.

V.P. 

Îi datorez mult din tot parcursul meu lui Cosmin Dragomir, inclusiv pentru click-ul de a începe drumul ăsta. Apreciez mult abordările și esteticile lui Rory Gardiner, Bas Princen, Laurian Ghinițoiu, Alexandra Timpau (Alex Shoots Buildings), BoysPlayNice, Jim Stephenson, Rasmus Hjortshøj.

S.P.

Spre final câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum ți-ai descrie geanta?

V.P. 

Două camere Canon mirrorless, un obiectiv 24-105mm (utilizat 90% din timp), un tilt&shift 17mm și drona, toate care încap într-un rucsac foto care să nu arate ca un rucsac foto, de la Peak Design. Evit cât mai mult să folosesc trepiedul, dar sunt două la îndemână dacă e nevoie. Și doar pentru anumite proiecte iau la mine și aparatul pe film format mediu, un TLR Rolleicord Vb din 1962.

S.P.

Dacă ai avea ocazia, ți-ai mai dedica cariera fotografiei de arhitectură și design interior? – de la Octavian Crăciun

V.P. 

Dintr-un mix de pasiune și masochism caracteristic, mi-aș dedica cariera tot arhitecturii și pe cale de consecință ar veni de mână tot cu fotografia de arhitectură.

S.P.

Ai o întrebare pe care vrei să o adresezi următorului fotograf care îmi răspunde sau pe care ți-ai fi dorit să o am aici?

V.P. 

Ce abordare concretă / conștientă ai în încercarea de a te îmbunătăți în procesul de a fotografia arhitectură?