Bogdan Mosorescu

Instagram  @the.mo.so

Portofoliu fotografie behance.net/BMosorescu

Cu toate ca pe Bogdan il cunosc de mai bine de 10 ani, abia prin 2020 am constientizat ca suntem colegi in fotografia de arhitectura si design interior. Intre timp fotografia ne-a apropiat si am devenit foarte buni prieteni. Are intotdeauna cel putin o camera de fotografiat la el si imi dau seama ca este unul dintre cei mai pasionati oameni de fotografie, nu doar profesional ci si din punct de vedere al tehnologiei, istoriei si, mai ales, al artei.

Sabin Prodan: Inceputul. Cum ai ajuns sa faci fotografie de arhitectura si de design interior? Ti-ai propus sa faci o cariera in domeniu sau s-a intamplat?

Bogdan Mosorescu:

O aliniere de circumstanțe fericite.

De formare sunt scenograf. Avand nevoie sa-mi fac fotografii proiectelor mele de scenografie, am luat camera cu mine pe platouri. Unul dintre prietenii mei arhitecți vazand imaginile pe care le faceam pentru decorurile mele a vrut sa-i fotografiez un proiect. Nu am avut intentia de a activa in domeniul acesta, dar firava delimitare dintre scenografie si architectura de interior face trecerea facila si evolutia mi-a fost usoara.

S.P.

Cum abordezi o ședință foto? Te pregătești dinainte, ai o anumită procedură, ceri un brief din partea clientului?

B.M.

Brieful e util. Ajuns la fata locului, spatiu este cel care dicteaza. Se intampla ca intre randari si realitate sa fie diferente. Ma ajuta, adesea, formarea pe care o am din practica cinematografica: “suntem aici, cum rezolvam?” Atitudinea de a depasi obstacole si de merge mai departe mi se pare cel mai sanatos lucru.

S.P.

Noi, fotografii, ne concentrăm la cum arată rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se întâmplă în spatele aparatului. Cum arată o zi în viața lui Bogdan Mosorescu fotograf de arhitectură și design interior?

B.M.

Trezit, cafea, sedinta foto,casa, calculator, editat, acte, facturi. Somn. Rinse and repeat.

Ca in orice slujba, de repetitiile plictisitoare, deadlineurile si timpul de stat in fata calculatorului, nu scapi.Bucuria pe care o am de a descoperi un spatiu nou, descoperirea solutiilor arhitectului/deignerului, provocarea de a reda spatiul, de a te apropia de ceea ce au vrut creatorii spatiului, toate combinate cu rigorile acestui tip de fotografie, cautarea compozitiei, rezolvarile cu care trebuie sa vii, ritmul lent in care poti face o fotografie mi se pare împlinitoare pentru mine.

Este, cumva, intruchiparea expresiei “pe timp de pace muzele tac”: lista lunga de necesitati imi provoaca mie creativitate.

S.P.

Cum ar arăta/cum s-ar desfășura pentru tine ședința foto ideală?

B.M.

Ideal ar fi ca timpul de imersivitate sa imi acorde o intelegere perfecta a spatiului. Ca intr-un muzeu, cu cat stai mai mult in fata unui exponat cu atat il retii mai bine; alergi in muzeu, nu prinzi nimic. Probabil dubland timpul petrecut in spatiu, as reusi sa il descriu mai bine. Si mai este o conditie: un plan cu ordinea cadrelor in functie de pozitia soarelui si tragerea fiecarei imagine in momentul perfect: vanat cadrele in functie de lumina perfecta.

S.P.

Când știi că ai tot ce îți trebuie într-un cadru? Poți descrie raționamentul sau pașii pe care îi faci înainte de a declanșa?

B.M.

De multe ori spatiul iti spune singur cum vrea sa fie fotografiat. A fost creeat int-un anumit fel. Poti sa faci 30 de variatiuni pe aceasi tema, dar nu spui mare lucru si ajungi sa impovarezi vizual. O scurta analiza a ceea e in fata mea imi spune ce functioneaza. Inainte sa apas pe shutter respir si ma mai uit o data pe imagine sa vad daca mi-a scapat ceva. “Usor, ca nu arde” – daca as rezuma.

Dar nu o data am scos camera, dupa ce am impachetat-o, ca sa mai prind inca o imagine pentru ca am simtit ca spatiul imi mai spune ceva. E o cautare continua, ca orice creatie.

S.P. 

Abordezi diferit fotografia de arhitectură față de cea de design interior?

B.M. 

Nu. Ambele le vad ca o imbinare a luminii si volumului. Le tratez ca peisaje grafice. Ca si in natura, in arhitectura de interior sau de exterior, nu pot interveni, ca in cazul unei sedinta foto de studio, unde poti sa iti aranjezi lucrurile cum vrei. Tipul acesta de imagine se rezuma la linii volume si lumina, in acelasi mod cum este in grafica.

S.P. 

În anii de când fotografiezi ai sesizat vreo schimbare, o evoluție, în felul în care fotografiezi sau în jurul tău?

B.M. 

In felul in care abordez eu, da. Pot spune ca e un organism viu. Limbajul vizual evolueaza, modul in care vad fotografic e altul fata de acum un an, modul in care editez s-a schimbat. Evolutie naturala.
Ca exemplu: unul dintre clientii mei mi-a cerut ca fotografiile sa ii fie orizontale. Am lucrat cativa ani cu el, asa. Drept urmare dupa o perioada, limitarea aceasta a facut ca in lucrul personal sa compensez: sa caut si sa fotografiez in predominanta compoziti pe verticala.

S.P.

Cum vezi interacțiunea dintre client, cel care solicită să fotografiezi, și fotograf?

B.M.

Ar trebui sa fie o relatie de business, doar ca imi este de multe ori imposibil sa nu vad latura umana a celor care se bucura de ce au realizat si sa nu ma implic si eu: de la aranjatul spatiului impreuna, la a discuta o ora la telefon despre de toate. Mi s-a intamplat de multe ori sa pastrez legatura cu oamenii, chiar am devenit prieteni. Cat timp cineva se poarta cu bunavointa si respect, nu am cum sa nu ofer acelas lucru. Zambesc cand vezi cine ma apeleaza…sau refuz proiecte.

S.P.

Ce este mai presus: viziunea artistică a fotografului sau dorința clientului? Cum găsești echilibrul între cele două și cum eviți micromanagement-ul impus de client? – întrebare venită de la viewcatchers

B.M.

Consider ca fac parte din “service industries”. Cele mai bune proiecte ies cand mi se dau cheile si mana libera: am cum sa imi pun castile si sa imi vad de unghiuri, pespective, zone de interes. Imi dau liber la creativitate. Clientii care fac micromanagement rezista cu indicatii cam o ora (din ce am observat), iar dupa, eu pot continua…cu energia pe care mi-au lasat-o. E greu cu acestia, dar trebuie predat un produs de calitate.

S.P.

Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor și creditarea muncii tale?

B.M.

Complicat subiect. Le cer clientilor sa ma treaca la credits. De cele mai multe ori uita. Este neplacut cang imi gasesc fotografiile pe platformele colaboratorilor clientului.

Ideal ar fi ca fiecare urilizare a fotografiilor sa fie platita si creditată.

S.P.

Consideri că te-ar ajuta dacă ai avea un agent care să te reprezinte și care să negocieze în numele tău? 0 intrebare de la Ionut Anisca

B.M.

E cu doua taisuri. Rostul agentului este sa ajute la concentrarea pe creativitate, si preia responsabilitatiile de administrare. Dar el creaza un impediment in relatia cu clientul. Ea trebuie sa fie bidirectionala. Nu vad cum ar functiona in trei directii. Daca cineva stie raspunsul la aceasta ecuatie “Call me, im interested”.

S.P.

Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura și designul de interior?

B.M. 

In momentul in care un proiect se incheie, de cele mai multe ori, ramane int-un circuit inchis apartinand proprietatului si celor apropiati. Noi suntem aceia care il aducem publicului. Aparem cand proiectul este un succes. Modul in care relatam povestea spatului, devine contactul cu lumea. Ramanem fereastra dintre proiect si architect/contructor/potentialii clienti.

S.P.

Dacă ar fi să schimbi un lucru în ceea ce faci, care ar fi acela?

B.M. 

Rapiditatea cu care trebuie intrat intr-un spatiu si timpul scurt acordat fotografierii.

S.P.

Există un proiect pe care ți-ai fi dorit/ ți-ai dori să îl fotografiezi? Din țară sau din afară.

B.M.

Un proiect anume, nu, dar mi se pare foarte interasnt sa ies din cultura noastra si sa ma provoc sa fotografiez un alt tip de cultura.

S.P.

Câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum ți-ai descrie geanta?

B.M. 

Se fac 14 ani de cand fotografiez. Mi-au trecut prin mana multe branduri, multe bodyuri, multe obiective. Nu mai cred in superioritatea unui brand. Ci in superioritate fotografiei pe film pentru ca te invata sa gandesti de 3 ori inainte de a apasa pe shutter, intr-o lume in care un card de memorie de 256 gb e accesibil pentru toata lumea.

S.P.

În afară de fotografia de arhitectură și design interior, ce alt tip de fotografie faci sau ți-ai dori să explorezi?

B.M.

Confom proverbului care spune ca cizmarul nu are pantofi si croitorul umbla cu hainele rupte, in viata mea nu exista multe fotografii cu mine si cei din jur. In ultimii 2 ani am facut efortul sa fotografiez evenimente din viata de zi cu zi. Inca am nevoie sa imi amintesc, in acele momente, sa aduc aparatul la ochii.

S.P.

Surse de inspirație, fotografi pe care îi ai ca reper? Nu neapărat din fotografia de arhitectură sau design interior.

B.M.

Am revenit la culorile lui Saul Leiter si  abstractizarea lui Maarten Rots in ultima perioada.

S.P.

Ai o întrebare pe care vrei să o adresezi următorului fotograf care îmi răspunde sau pe care ți-ai fi dorit să o am aici?

B.M.

La ce proiecte personale, ce iti provoaca creativitatea, lucrezi?

Bogdan Mosorescu iti multumesc pentru ca ai raspuns invitatiei de a raspunde la acest interviu, iar voua va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest articol. Sper ca v-a starnit curiozitatea sa aflati mai multe despre fotografia de arhitectura si design interior. Voi adresa aceleasi intrebari si altor fotografi din acest domeniu si pe masura ce o sa primesc raspunsurile, voi pregati mai multe articole similare pe care le veti gasi aici Blog