Ionuț Anișca

Instagram @ionutanisca

Portofoliu fotografie ionutanisca.ro

În interviul cu nr 10 îl întâlnim pe Ionuț Anisca. Un fotograf stabilit în Cluj-Napoca, specialist și în fotografia de produs. Iubește ceea ce face și, printre toate lucrurile pe care le face, își găsește timp să îi învețe și pe alții să o facă.

Sabin Prodan: Începutul. Cum ai ajuns să faci fotografie de arhitectură și de design interior? Ți-ai propus să faci o carieră în domeniu sau s-a intamplat?

Ionuț Anișca:

Te salut, Sabin. Mulțumesc pentru invitația de a vorbi public despre acest tip de fotografie.

Începutul a fost generat mai mult de o necesitate decât de o aspirație interioară recunosc. Totul a pornit acum mai bine de 13 ani când eram angajat și făceam fotografie industrială pentru compania respectivă și a trebuit să fotografiez inclusiv sedii de firmă, stații de producție și hale industriale. În 2017, am decis să devin fotograf comercial full time și m-am mutat la Cluj-Napoca.

Am început timid cu fotografia imobiliară, convins că doar 1 nișă fotografică te poate scoate din media fotografilor din sistem, însă după șocul pandemic din 2020 am decis că trebuie să am cel puțin 2/3 direcții de dezvoltare. Astfel că, din acel an, am început să susțin cursuri și workshop-uri foto și am reevaluat complet abordarea în care fotografiam și editam fotografia de interior. Fapt ce a atras atenția asupra mea în piață și a condus la colaborări noi în proiecte de design interior și închiriere în regim hotelier.

S.P.

Cum abordezi o ședință foto? Te pregătești dinainte, ai o anumită procedură, ceri un brief din partea clientului?

I.A. 

Abordarea în majoritatea cazurilor este instinctuală și ajutată mult de experiența anterioară căci prea puțini clienți reușesc să ofere brief-ul solicitat insistent la fiecare proiect. În esență, când am date foarte puține la dispoziție mă pregătesc pentru cel mai dificil scenariu: duc mai mult echipament în locație decât e poate necesar, aloc timp extra pentru situații neprevăzute în executarea proiectului și de fiecare dată solicit ca un reprezentat al beneficiarului să fie prezent în shooting pentru a exprima cerințele specifice și pentru a aproba materialul la momentul fotografierii.

S.P.

Noi, fotografii, ne concentrăm la cum arată rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se întâmplă în spatele aparatului. Cum arată o zi din viața lui Ionuț Anișca fotograful ?

I.A.

Zilele fotografului sunt relativ eterogene căci specificul acestei activități nu este uniform. Însă, dacă ar fi să fac o medie aș spune că ziua, la mine, începe dimineața devreme la ora 5:00 am sau chiar 4:00 am uneori, cu 2-3 h de editare, după care intru în rolul de părinte responsabil și duc copii la școală, după care merg la sesiunile programate iar în a 2-a parte a zilei de regulă mai completez cu 2 h de editare și în 2 din 5 zile închid ziua la 9:00 pm când ies de la cursul de fotografie.

S.P.

Cum ar arăta/cum s-ar desfășura pentru tine ședința foto ideală?

I.A.

Ședința foto ideală ar fi cea în care aș primi brief-ul solicitat, clientul ar fi proactiv în proiect, am avea timp suficient pentru a studia locația înainte iar shooting-ul ar dura cel puțin 1 zi pentru a suprinde cât mai multe scenarii de iluminare și de atmosferă.

S.P.

Când știi că ai tot ce îți trebuie într-un cadru? Poți descrie raționamentul sau pașii pe care îi faci înainte de a declanșa?

I.A.

Când reușesc să nu am totul în cadru, deși mulți clienți cer asta, când compoziția și direcția luminii mă mulțumesc și când reușesc să aprob mental că fotografia respectivă se aliniază cu nevoile de comunicare și de referință ale clientului.

S.P. 

Abordezi diferit fotografia de arhitectură față de cea de design interior?

I.A. 

Da, căci în mintea mea, în fotografia de arhitectură trebuie să redau spațialitatea și compartimentarea locației, fapt ce mă împinge spre distanțe focale mai scurte, încadrări preponderent orizontale, 100% trepied și variații de expunere pentru editarea ulterioară. Pe când în fotografia de design interior îmi permit să trec vertical, să trag din mână și să utilizez focale mai lungi care să mă ajute să scot în evidență detaliile specifice.

S.P. 

În anii de când fotografiezi ai sesizat vreo schimbare, o evoluție, în felul în care fotografiezi sau în jurul tău?

I.A. 

În jurul meu, la momentul prezent, observ tot mai mulți fotografi buni de interior, lucru ce mă bucură. Înseamnă că piața se maturizează ușor, se extinde, clienții devin mai riguroși în solicitări iar fotografii sunt tot mai specializați în acest domeniu pentru a livra calitate și nu cantitate.

În ceea ce mă privește sunt într-un proces continuu de învățare și experimentare. Cu siguranță la momentul de față nu mai fotografiez și editez cum o făceam acum 10 ani. Am renunțat aproape total la folosirea blitz-ului în locație și la integrarea expunerii de flash în compunerea expunerii finale. Sincer să fiu, n-am fost niciodată fan flambient 100% și în continuare mi se pare ușor ridicol să prezinți la clienți sau publicului larg fotografii în care exteriorul este mai subexpus decât interiorul locației. Folosesc totuși lumina artificială atunci când mă ajută să augmentez efectul luminii existente.

Nu introduc flash-ul din dorința de a lumina ceea ce nu este luminat în fapt, ci să amplific efectul vizual al luminii existente așa că luminez de fiecare dată pe direcția luminii prezente. Pe partea de editare, am testat nenumărate programe și tehnici de obținere a cadrelor HDR și nici una nu a fost 100% mulțumitoare pentru mine. Momentan compun cu măști de luminozitate în Photoshop și sunt aproape de 100% deși vine cu un consum mai ridicat de timp.

S.P.

Cum vezi interacțiunea dintre client, cel care solicită să fotografiezi, și fotograf?

I.A.

Povești sunt multe pe acest topic, personal, mă consider un super norocos căci am lucrat în 99,9% din cazuri cu clienți super ok din toate punctele de vedere. În esență interacțiunea o văd la intersecția dintre poziția de consultant și prestator de servicii foto. Însă pentru mine dorința clientului primează de fiecare dată, chiar dacă sunt situații când eu vad lucrurile diferit. Consider că este de datoria mea să comunic beneficiarului că există o alternativă dar dacă nu este aleasă, sarcina mea este să fac tot ce-mi stă în putință să obțin maxim din ceea ce-și dorește clientul.

S.P.

Ce este mai presus: viziunea artistică a fotografului sau dorința clientului? Cum găsești echilibrul între cele două și cum eviți micromanagement-ul impus de client? – întrebare venită de la viewcatchers

I.A.

Micromanagement-ul rămâne o enigmă greu de evitat pentru mine. Despre echilibru și ce este mai presus în acest gen de proiecte consider că am răspuns la întrebarea precedentă. 

S.P.

Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor și creditarea muncii tale?

I.A.

Simt că în zona drepturilor de autor suntem ca în “No Country for Old Men” Deși avem o lege încă din 1996, prea puțini (atât beneficiari, fotografi sau publicul larg) sunt dispuși să o studieze și s-o aplice.

Da, legea ar merita actualizată cu situația actuală, însă, personal consider că până la actualizări și modificări, noi ca societate am picat examenul la fundamentul acestei legi și avem o mentalitate total eronată de a ne raporta la ea.

Percepția generală este că atunci când contractezi serviciile unui fotograf cumperi de fapt imaginile respective în totalitate și nu un drept de folosință care e cu totul altceva. Probabil avem tendința să privim prea obiectual domeniul fotografiei și să ne raportăm la produsul finit predat căci dacă ne-am raporta mai mult ca la un domeniu de prestări servicii lucrurile ar sta puțin diferit.

Cu toate că și în domeniul produselor obiective interpretarea este eronată dacă urmează aceeași logică. Eu pot cumpăra o mașină și să fie a mea în sensul că dispun oricând de ea, o pot folosi cum vreau și mă pot afișa oriunde în această lume cu aceasta. Dar asta nu înseamnă nici pe departe că atunci când am cumpărat mașina, am cumpărat de fapt și linia de producție a firmei respective și că nimeni nu mai poate avea acea mașină în afară de mine. Nu, pur și simplu am cumparat un drept de folosință al unei proprietăți intelectuale deținute de firma X pentru modelul Y.

Dincolo de această raportare eronată un regret personal ar fi că în Romania nu avem un model de bună practică și care să fie acceptat ca fiind firesc de către piață privitor la plata licențelor de folosire. Și fără o educare temeinică a clienților tăi te poți trezi că imaginile tale făcute pentru un beneficiar ajung la alți contractori din proiect fără știrea ta și fără a fi plătit.

S.P.

Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura și designul de interior?

I.A. 

Răspunsul este afirmativ căci altfel m-aș invalida pe mine și aș renunța la fotografie. Da, au un mare impact căci prezintă proiectul de design sau de arhitectură la stadiul de implementare și nu la nivel de randare. La cât a evoluat tehnologia, randări peste medie poate să facă aproape oricine în ziua de azi. Insă proiectele de design și de arhitectură sunt rezultatul unui efort colectiv iar dacă lucrurile merg sau nu în direcția bună se poate vedea explicit în rezultatul final al execuției.

S.P.

Dacă ar fi să schimbi un lucru în ceea ce faci, care ar fi acela?

I.A. 

În acest domeniu al fotografiei aș aloca mai multe resurse de marketing pentru a targeta clienți cu proiecte mari și de impact. Pe scurt aș dori să ajung să fotografiez proiecte mai puține dar cu complexitate și vizibilitate mai mare.

S.P.

Ce te motivează să faci asta zi de zi, lună de lună, an de an? – întrebare de la Dragoș Manea

I.A. 

Sunt pasionat de comunicarea vizuală de ani de zile, iubesc ceea ce fac și până n-o să se stingă această flacără nu cred că o să mă opresc.

S.P.

Există un proiect pe care ți-ai fi dorit/ ți-ai dori să îl fotografiezi? Din țară sau din afară.

I.A.

Nu pot puncta unul specific, dar la nivel de dorință mi-ar plăcea să fotografiez lucrările lui Gaudi din Barcelona, fără turiști bineînțeles și cu acces liber nelimitat 😉

S.P.

În afară de fotografia de arhitectură și design interior, ce alt tip de fotografie faci sau ți-ai dori să explorezi?

I.A. 

Spre deosebire de ceilalți colegi fotografi care au răspuns invitației de a participa la acest interviu, eu pot spune că 70% din activitatea mea se desfășoară în zona fotografiei comerciale de produs. Dar lucrez în a echilibra balanța.

La ce mă uit cu maximă admirație este fotografia de stradă de calitate. Mă fascinează deplin creativitatea lor, capacitatea de a crea narațiuni prin juxtapuneri și modalitatea de a privi lumea din jur din perspective străine multora dintre noi. Dar sunt conștient că nu e ușor de ajuns în această nișă căci, dincolo de cunoștințe tehnice și multă cultură fotografică, ai nevoie să te scufunzi într-o anumită stare poetică a trăirii.

S.P.

Surse de inspirație, fotografi pe care îi ai ca reper? Nu neapărat din fotografia de arhitectură și interior.

I.A. 

Lista e destul de lungă dacă e să mă raportez la marii maeștrii ai secolului XX, însă, dacă e să mă gândesc la cei cu care interacționez cel mai des și-mi apar frecvent in feed, sunt fotografii contemporani care fac parte și din zona de educație căci mă interesează din dublă perspectivă, atât ca tehnică de predare cât și din prisma cunoștințelor predate. Aici aș menționa nume precum: Mike Kelley, Matthew Anderson, Karl Taylor, Martin Botvidsson, Alex Koloskov, Joel Grimes, Peter Hurley, Joe McNally, Tony Roslund, etc.

S.P.

Spre final câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum ți-ai descrie geanta?

I.A. 

Un răspuns clasic filosofic, asimilat cu mulți ani în urmă la facultate, ar fi următorul: depinde 🙂 în funcție de punctul de referință. Grea și încărcată, dat fiind faptul că nu plec în ședință fără 2 body-uri, cel puțin 2 zoom-uri si 2 fixe și dacă mă raportez la ce a adus mirrorless-ul în piață în materie de greutate. Ușoară și minimalistă dacă mă raportez la cât echipament duc în locație pentru o ședință foto de produs.

S.P.

Pentru cei care nu folosesc aparate Canon…de ce sunteți masochiști?! 😊) – întrebare venită de la Arthur Tintu

I.A.

Consider că la mijloc e karma pură și nu o alegere conștientă, deci nu mă simt masochist.

S.P.

Ai o întrebare pe care vrei să o adresezi următorului fotograf care îmi răspunde sau pe care ți-ai fi dorit să o am aici?

I.A.

Consideri că te-ar ajuta dacă ai avea un agent care să te reprezinte și care să negocieze în numele tău?

Mulțumesc, Ionuț Anișca, pentru că ai acceptat să răspunzi la acest interviu, iar voua vă multumesc ca ati avut răbdarea să citiți acest articol. Sper că v-a stârnit curiozitatea să aflați mai multe despre fotografia de arhitectură și design interior.

Voi adresa aceleasi întrebări și altor fotografi din acest domeniu și pe măsură ce o să primesc răspunsurile, voi pregăti și alte articole similare pe care le veți găsi pe Blog.