Mihai Georgiadi

Sabin Prodan: Începutul. Cum ai ajuns să faci fotografie de arhitectură și de design interior? Ți-ai propus să faci o carieră în domeniu sau s-a intamplat?

Mihai Georgiadi:

S-a întâmplat. Lucram în producție de film și televiziune când am decis să încep o carieră pe cont propriu, gândindu-mă că voi face mici reclame sau filme de prezentare pentru companii. Un amic m-a învățat să fac tururi virtuale și așa m-am gândit că, dacă adaug la ofertă și fotografii de interior (ce mare chestie pe lângă video și tur 360, nu?!) pe lângă celelalte două tipuri de livrabile, voi avea un pachet atrăgător de oferit. Foarte repede aveam să descopăr că fotografia era de fapt cea mai grea și cea mai vastă dintre cele trei și care mi-a ridicat cele mai multe întrebări și frământări.

S.P.

Cum abordezi o ședință foto? Te pregătești dinainte, ai o anumită procedură, ceri un brief din partea clientului?

M.G. 

Vorbind despre hoteluri, îmi place să vizitez spațiul înaintea ședinței foto, să cunosc personalul (marketing, housekeeping și eventual tehnic), și să discutăm despre desfășurarea zilelor de shooting. Tot atunci fac fotografii de mock-up și un shotlist, pe ore, în funcție de constrângerile lor și de poziția soarelui. Hotelurile mari au un fel de manual de brand special pentru fotografie, cu indicații specifice și nu e nevoie de brief.

Când lucrez cu designeri îmi place să primesc randări, ca să înțeleg cum au conceput ei spațiul și care vor să fie mood-ul. Având destul de puțini clienți din zona asta, am ajuns să ne cunoaștem destul de bine și nu mai am nevoie de documentare.

S.P.

Noi, fotografii, ne concentrăm la cum arată rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se întâmplă în spatele aparatului. Cum arată o zi în viața lui Mihai Goergiadi, fotograf de arhitectură și design interior?

M.G.

Cred că arată exact ca viața majorității freelancerilor creativi care au biroul acasă. Nu există program, week-end sau sărbători. Sunt matinal, mă trezesc pe la 6 și revăd ce am editat cu o zi înainte. Îmi place să mai trec o dată prin ele, cu ochii odihniți. Fiindcă editez compunând imaginea din mai multe expuneri cu bliț, pot ajunge la rezultate diferite pentru același cadru, doar din editare și asta poate lungi procesul la infinit. Cred că cel mai greu lucru de învățat este să te oprești și să treci mai departe.

S.P.

Cum ar arăta/cum s-ar desfășura pentru tine ședința foto ideală?

M.G.

Să fiu “nevoit” să fotografiez timp de o lună un hotel de lux din Manhattan care are vedere către Central Park 🙂 Glumesc. Adică nu glumesc dar cobor cu picioarele pe pământ. Îmi place să experimentez cât se poate de mult cu lumina, cu spațiul și cu obiectele. Doar că în cele mai interesante spații nu am aproape niciodată suficient timp. Timp, timp, timp 🙄

S.P.

Când știi că ai tot ce îți trebuie într-un cadru? Poți descrie raționamentul sau pașii pe care îi faci înainte de a declanșa?

M.G.

Niciodată. Și cred că și asta e parte din frumusețe. Și uite de aia roboții nu ne pot fura meseria :))

Mai întai mă plimb cu telefonul prin spațiu ca să-l cunosc și să găsesc compoziții principale (safe) dar, aproape mereu, cele mai interesante cadre apar spre finalul ședinței foto, când am trecut prin clișee.

S.P. 

Abordezi diferit fotografia de arhitectură față de cea de design interior?

M.G. 

Cred mai degrabă că abordez diferit fiecare proiect în parte, în funcție de ce oferă și de ce trebuie să transmită. Mă simt mai atras de designul interior decât de arhitectura, pentru că am același scop final ca designerii cu care lucrez: să câștigăm inimile clienților lor, nu ale juraților concursurilor locale de arhitectură. Îmi doresc ca fotografiile mele să ajute designerii să își promoveze proiectele și să vândă.

În ceea ce privește arhitectura, mă pasionează să fotografiez exterioarele hotelurilor pentru că mi se oferă luxul de a organiza ședința foto din timp, cu aportul mai multor departamente și, presupune multă migală în post. Dacă doar pun trepiedul și declanșez nu mă simt bine 🙂

S.P. 

În anii de când fotografiezi ai sesizat vreo schimbare, o evoluție, în felul în care fotografiezi sau în jurul tău?

M.G. 

Enormă. Și la mine dar și la toată lumea din industrie. Mă refer la designeri, hotelieri dar și la furnizorii lor. Încep din ce în ce mai mult să simt că facem parte dintr-o mașinărie care se dezvoltă exponențial și sunt entuziasmat.

S.P.

Cum vezi interacțiunea dintre client, cel care solicită să fotografiezi, și fotograf?

M.G.

Sunt foarte norocos să pot spune că îmi face plăcere să petrec timp cu toți clienții mei. Probabil am ajuns în timp la a-mi permite să aleg cu cine lucrez și ce proiecte să accept. Nu cred că e obligatoriu să existe o relație caldă dar cu siguranță ajută mult să ne facem interacțiunea plăcută și să “go the extra mile” pentru ei. Petrecem multe ore împreună și e important să existe chimie.

S.P.

Ce este mai presus: viziunea artistică a fotografului sau dorința clientului? Cum găsești echilibrul între cele două și cum eviți micromanagement-ul impus de client? – întrebare venită de la viewcatchers

M.G.

Cred că oricine poate avea o idee foarte bună și ar trebui să fim cu toții mai maleabili, în special în domeniile în care poate peste zece ani fotografiile noastre vor fi demodate. Totuși, este o întrebare foarte bună pentru că ne confruntăm cu ea pe tot parcursul carierei si în fiecare punct poate însemna ceva diferit.

În fotografia pentru hoteluri am avut de mers pe o cale foarte tehnică și cu mai puțin loc pentru artă. Încerc să creez emoție prin planificare, minuțiozitate și tehnică – nu-mi permit să las la inspirația de moment. Trebuie să știu foarte bine ce vinde și de multe ori știu mai bine decât clienții mei. Am învățat la ce sunt atenți oaspeții când caută o cazare și am aflat multe secrete care contribuie la guest satisfaction. Când clienții îmi spun că sunt talentat și am o viziune nuștiucum, mă întreb dacă își închipuie cât de elaborat e tot procesul sau consideră că sunt un artist boem care “apasă un buton”.

S.P.

Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor și creditarea muncii tale?

M.G.

În contractele cu hotelurile, cedez în totalitate drepturile de autor – altfel nu se discută nicăieri în lume când vine vorba de fotografie comercială. Am observat că în lumea arhitecturii se trece cu vederea destul de des fotograful. Mi se pare straniu că unele publicații de top menționează numele întregii echipe implicate în proiect, mai puțin pe cel al fotografului. Eu țin foarte mult la creditare, în special că am simțit efectul său direct și imediat în cadrul unor proiecte mai mari și sunt recunoscător că majoritatea colaboratorilor mei sunt atenți la acest aspect.

S.P.

Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura și designul de interior?

M.G.

Consider că designerii și arhitecții sunt ca niște fotografi foarte talentați care nu cunosc îndeajuns de bine camerele foto încât să își fotografieze singuri proiectele. Sau n-au răbdare. Cred că meritul este 99% al lor și, tocmai de aceea, trebuie să oferim dom partea noastra de un 1% al naibii de bun.

S.P.

Ce te motivează să faci asta zi de zi, lună de lună, an de an? – întrebare de la Dragoș Manea

M.G. 

Încă din liceu am visat la un job care să mă țină în priză și departe de rutină, așa că am trecut prin diverse job-uri care, încet-încet, au condus la asta. Cu siguranță motivația este diferită pentru fiecare dintre noi. De aproape 10 ani, de când fac această meserie, tratez fiecare proiect cu entuziasm, curiozitate și modestie. Aceste trei ingrediente sunt rețeta perfectă pentru mine.

S.P.

Dacă ar fi să schimbi un lucru în ceea ce faci, care ar fi acela?

M.G. 

Îmi doresc foarte mult să largesc puțin echipa, aș vrea să găsesc pe cineva care să preia parțial editarea. Și vreau să învăț să zic și nu, să nu îmi mai aglomerez calendarul până la refuz, încât să nu mai am timp nici pentru editarea proiectelor, nici nu mai vorbesc de timpul liber și de timpul petrecut cu familia… Dacă aveți sfaturi, chiar mă interesează cum se face acest work-life balance.

S.P.

Există un proiect pe care ți-ai fi dorit/ ți-ai dori să îl fotografiezi? Din țară sau din afară.

M.G.

În țară mi-ar fi plăcut să fotografiez hotelul Vibre din Cluj-Napoca. Aștept cu nerăbdare să se deschidă Grand Hôtel du Boulevard și câteva hoteluri din Accor pe care sper să le fotografiez. În străinătate sunt atatea hoteluri fantastice că nici n-aș ști de unde să incep… The Peninsula Shanghai, St. Pancras Renaissance Hotel London sau Hotel Alfonso XIII Sevilla. Someday 😍

S.P.

Câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum ți-ai descrie geanta?

M.G. 

Geanta mea este neîncăpătoare și pâraie fermoarele! Trag cu Sony și folosesc un zoom wide și un zoom tele pentru detalii. Pentru panorame sau exterioare am un shift de 17mm și la hoteluri de obicei trag aproape totul cu clasicul Canon 24mm TS-E. Fotografiez aproape mereu cu blitz – am două puternice și unul mediu, de 300w. Pe lânga astea, trepied, stative, modificatori de lumină etc.

S.P.

În afară de fotografia de arhitectură și design interior, ce alt tip de fotografie faci sau ți-ai dori să explorezi?

M.G. 

Îmi place mult fotografia culinară și de vreo doi ani am început să fotografiez și lifestyle. Când lucrez cu fotomodele este super rewarding, ședința curge foarte ușor, pot fi creativ dar mă pot concentra și pe partea tehnică. În timpul liber îmi place astrofotografia și expunerea cu timp lung la blue hour.

Videografia. Trend-ul din ultimii ani mă face să revin și la prima mea pasiune, filmarea.

Parcă aș vrea să fac o singura treabă dar mă plictisesc și îmi place să variez. După cum probabil v-ați dat deja seama, am FOMO 😂

S.P.

Surse de inspirație, fotografi pe care îi ai ca reper? Nu neapărat din fotografia de arhitectură sau design interior.

M.G. 

Mă inspir zilnic din instagram, inclusiv din fotografiile tale. Fotograful care mă inspira cel mai mult pe nișa mea este Brandon Barre. Staging-ul lui este pur și simplu de vis.