Marin Ghiță

Portofoliu fotografie

maringhita.ro

Sabin Prodan: Cum te-ai decis să faci fotografie de arhitectură? Ți-ai propus să urmărești o carieră în domeniu sau s-a întâmplat?

Marin Ghiță:

Salutare, Sabin, și mulțumesc mult pentru invitație!

Dacă privesc în urmă, pot spune că drumul meu a fost mai degrabă o evoluție organică decât un plan setat de la început. Totul a pornit prin 2010, când am pus mâna pe primul meu DSLR. La vremea aceea era pur și simplu un hobby, dar aveam această dorință constantă de a mă perfecționa. Am experimentat aproape orice gen fotografic, ba chiar am cochetat o perioadă cu fotografia de fashion, colaborând cu diverși designeri din Oradea.
Totuși, simțeam o atracție aparte pentru structuri. Îmi plăcea enorm să mă plimb prin oraș și să observ arhitectura clădirilor prin obiectiv; era ceva terapeutic în geometria lor.

Momentul de cotitură a venit în 2021, când am decis să fac pasul spre specializarea strict pe această nișă și să mă dedic fotografiei de arhitectură full-time. Am început cu fotografia imobiliară, care mi-a deschis rapid porțile către segmentul de hospitality, în special pe zona de Airbnb.

Lucrurile au crescut frumos și natural. Astăzi, pot spune că mi-am construit o autoritate pe plan local în Oradea. Colaborez constant cu firme de management pentru proprietăți de tip regim hotelier, dar sunt căutat și de proprietari de restaurante, hoteluri sau designeri de interior din țară care vor să își pună în valoare munca. Deși abordarea mea pornește mereu de la rigorile fotografiei de arhitectură, portofoliul meu actual este definit în principal de colaborările din industria ospitalității, segmentul în care mă regăsesc cel mai mult în acest moment.

S.P.

Cum abordezi o ședință foto? Te pregătești dinainte, ai o anumită procedură, ceri un brief din partea clientului?

M.G. 

Abordarea mea pleacă întotdeauna de la destinația finală a imaginilor, deoarece un proiect pentru un designer de interior cere o viziune complet diferită față de unul pentru un hotel sau un restaurant. Deși uneori cer fotografii de referință, de cele mai multe ori prefer să fiu surprins de spațiu. Îmi place enorm să explorez o locație nouă la prima vedere; prospețimea aceasta mă inspiră să descopăr unghiuri pe care poate un brief rigid le-ar omite.

Totuși, sub această libertate creativă există o pregătire tehnică riguroasă. Studiez mereu poziționarea imobilului față de punctele cardinale și folosesc aplicații care mă ajută să aproximez intervalul orar pentru a surprinde lumina ideală.

În funcție de scop, îmi adaptez stilul: dacă pentru un designer mă concentrez pe texturi și pe redarea fidelă a viziunii sale, în zona de hospitality – cum sunt hotelurile sau proprietățile Airbnb – scopul meu este să vând o experiență de sejur. La fel procedez și în cazul restaurantelor, unde prioritatea este să transmit ambianța și acea stare care te invită să le treci pragul. Practic, transform caracteristicile unui spațiu într-o poveste vizuală care să atragă clientul final.

S.P.

Ne concentrăm la cum arată rezultatul muncii noastre, dar mai rar povestim despre ce se întâmplă în spatele aparatului. Cum arată o zi din viața ta de fotograf?

M.G.

Nu pot spune că am un tipar fix, nici o zi nu seamănă cu cealaltă. Agenda mea este destul de dinamică și se mulează, în primul rând, pe nevoile proiectelor. Într-adevăr, încerc să-mi programez ședințele foto în funcție de orientarea imobilelor fata de soare, pentru a beneficia de o lumină cât mai bună, așa că sunt zile în care fotografiez dimineața, iar altele în care sunt pe teren la prânz sau spre seară.

Restul zilei se organizează în jurul acestor deplasări. Timpul rămas îl împart între birou și task-urile administrative: selecția și editarea fotografiilor, partea de contracte, facturi și comunicarea cu clienții. Tot în acest program își fac loc și activitățile de marketing sau postările pe social media. Practic, este un jonglat constant între creativitatea de pe teren și rigoarea necesară pentru a gestiona un business pe cont propriu, totul fiind dictat de ritmul în care vin și se livrează proiectele.

S.P.

Cum s-ar desfășura pentru tine sedința foto ideală?

M.G.

Ședința foto ideală? Ar fi un fel de minune: să intru într-o locație și totul să fie deja perfect pus la punct.

Să nu mai fiu nevoit să fac pe detectivul pe sub mese ca să ascund cablurile de la TV, să nu mai pierd timpul întinzând cearșafuri sau aranjând draperii și scaune. Și, cel mai important, să nu mă mai bat cu ‘dușmanul’ meu numărul unu: catifeaua! Știi și tu cum e, o atingi puțin și în poză arată imediat ca o pată. Ajung să ‘mângâi’ scaunele și canapelele la fiecare cadru ca să așez textura aia într-o singură direcție – cred că uneori proprietarii se uită cam ciudat la mine.

Lăsând gluma la o parte, suntem conștienți că un spațiu pregătit 100% nu prea există. Noi, fotografii, suntem și cei care aranjăm decorul astfel încât să arate bine din unghiul camerei. Până la urmă, ședința ideală e cea în care reușesc să fac spațiul să strălucească, chiar dacă am avut de luptat puțin cu o pernă sau un cablu de la o veioză.

S.P.

Când știi că ai tot ce îți trebuie într-un cadru? Poți descrie raționamentul sau pașii pe care îi faci înainte de a declanșa?

M.G.

Cred că, după sute de proprietăți fotografiate, ajungi să ai acel ochi antrenat care îți spune instant când un cadru este ‘acolo’. Pur și simplu îl simți. Dar, până să ajung în spatele aparatului, am un întreg proces de scanare a spațiului.

Nu încep niciodată prin a monta trepiedul. Mai întâi mă plimb prin toată proprietatea, o analizez și, în timpul acesta, încep să ‘curăț’ vizual locul: ascund un cablu, așez catifeaua sau mut orice obiect care îmi atrage atenția că strică echilibrul. În tot acest timp, eu îmi compun deja cadrele în minte.

Când pun în sfârșit mâna pe aparat, nu mai caut unghiul, pentru că deja știu exact ce vreau să capturez. Raționamentul e simplu: dacă am reușit să elimin tot ce distrage atenția și am găsit acel unghi care pune în valoare spațiului, atunci știu că am cadrul perfect. Declanșarea e doar confirmarea muncii de analiză pe care am făcut-o cu câteva minute înainte.

S.P. 

Abordezi diferit fotografia de arhitectură față de cea de design interior?

M.G. 

Deși cele două domenii se intersectează, abordarea mea este clar diferită. Eu mă consider în primul rând un fotograf de interior și hospitality, așa că majoritatea proiectelor mele se concentrează pe spațiul locuit, pe texturi și pe atmosfera creată de designul interior.

Atunci când trec la exterior — de exemplu, pentru fațada unui hotel sau a unei pensiuni — perspectiva se schimbă. Dacă la interior caut detaliul și senzația de confort, la exterior mă interesează mai mult arhitectura clădirii și modul în care aceasta se integrează în mediul său.

Chiar dacă nu fotografiez constant pentru birouri de arhitectură, aplic aceleași reguli de rigoare: liniile verticale trebuie să fie perfecte, iar momentul zilei este ales cu grijă pentru ca lumina să scoată în evidență formele clădirii. Deci, diferența principală pentru mine este: la interior spun povestea unei experiențe, iar la exterior documentez prezența și structura clădirii în peisaj.

S.P. 

De când ai început să fotografiezi și până în prezent ai sesizat vreo schimbare, o evoluție, în felul în care fotografiezi sau în jurul tău?

M.G. 

Evoluția este vizibilă pe toate planurile. Dacă privesc în urmă, văd o schimbare majoră atât în stilul meu, cât și în modul în care piața percepe valoarea imaginii. Tehnica a avansat enorm, iar softurile de editare au devenit instrumente remarcabile care ne permit să livrăm un produs final mult mai finisat și mai spectaculos decât era posibil acum câțiva ani.

Personal, investesc constant în perfecționare. Îmi place să caut tehnici noi și să îmi rafinez procesul de lucru, pentru că obiectivul meu a rămas același: să livrez imagini de top care să facă diferența pentru clienții mei.

În ceea ce privește piața, am observat cu bucurie că, în ultimii ani, există o cerere mult mai mare pentru fotografia profesională pe segmentele de arhitectură și hospitality. Proprietarii de locații au înțeles că o imagine de calitate nu mai este un lux, ci o necesitate dacă vor să fie competitivi, mai ales în mediul online. Oamenii au început să se educe vizual și să facă diferența între o poză făcută rapid și o fotografie care spune povestea unui spațiu.

S.P.

Cum vezi interacțiunea dintre client, cel care solicită să fotografiezi, și fotograf?

M.G.

Pentru mine, interacțiunea cu clientul este mai mult decât o simplă prestare de servicii; este un parteneriat. Cred că succesul unui proiect depinde enorm de comunicarea dintre noi.

Îmi place să ascult povestea din spatele spațiului și să înțeleg ce aspecte vrea clientul să scoată în evidență, dar cel mai mult apreciez atunci când există încredere. Consider că interacțiunea ideală este aceea în care clientul îmi comunică obiectivele sale comerciale, iar apoi îmi oferă libertatea de a alege cele mai bune unghiuri și momente ale zilei pentru a le atinge.

Până la urmă, amândoi avem același scop: ca rezultatul final să arate impecabil și să atragă clienți. Când există această deschidere și respect reciproc, procesul de lucru devine mult mai fluid, iar acest lucru se vede întotdeauna în calitatea fotografiilor finale

S.P.

Cum te raportezi la ideea de drepturi de autor și creditarea muncii tale?

M.G.

Drepturile de autor sunt un subiect esențial, dar cred că trebuie abordat cu mult echilibru. Din punctul meu de vedere, atunci când un client investește într-o ședință foto profesională, el primește dreptul de a folosi acele imagini pentru a-și promova afacerea pe canalele agreate în prealabil prin contract.

Totuși, creditarea muncii — acel simplu ‘Foto: Ghiță Marin’ — este o formă de respect față de efortul și viziunea fotografului. Este un gest care nu costă nimic, dar care contează enorm pentru vizibilitatea noastră în domeniu.

O provocare apare adesea atunci când imaginile sunt preluate de terțe părți (de exemplu, furnizori de materiale sau mobilier care apar în cadru) fără acordul fotografului. În acele cazuri, mi se pare corect să existe o discuție despre drepturile de utilizare. Până la urmă, fotografia este un produs intelectual, iar educarea pieței în spiritul respectării dreptului de autor este un proces în care suntem implicați cu toții, fotografi și beneficiari deopotrivă.

S.P.

Care este rolul nostru? Au fotografiile un impact în felul în care este percepută arhitectura?

M.G.

Rolul nostru este să fim un fel de punte între spațiu și cel care îl privește. Noi transformăm o locație reală într-o imagine care trebuie să convingă și să placă în doar câteva secunde.

Impactul fotografiilor este imens. O fotografie bună nu doar arată un loc, ci îi dă o anumită stare. În industria ospitalității, unde lucrez cel mai mult, fotografia este prima impresie. Dacă imaginea nu atrage, clientul s-ar putea să nu mai facă rezervarea. Chiar și cel mai frumos hotel sau restaurant poate trece neobservat pe internet dacă nu are fotografii care să îl pună în valoare așa cum merită.

S.P.

Dacă ar fi să schimbi un lucru în ceea ce faci, care ar fi acela?

M.G.

Sincer, în momentul de față nu aș schimba nimic. Sunt mulțumit de unde am ajuns și de modul în care evoluează lucrurile. Dacă ar fi totuși să privesc puțin înapoi, singurul lucru ar fi că mi-ar fi plăcut să mă specializez pe această nișă mai devreme, dar cred că toate s-au întâmplat la timpul lor.

Încerc să nu mă concentrez prea mult pe ce a fost în trecut, ci mai degrabă să îmi fac planuri pentru viitor. Pentru mine, cel mai important este să continui să evoluez și să îmi perfecționez stilul în fiecare zi.

S.P.

Ce anume te motivează în acest domeniu?

M.G.

Mă motivează pur și simplu faptul că iubesc ceea ce fac. Îmi place enorm momentul acela de surpriză când intru într-un spațiu nou și încep să-l explorez; fiecare locație este o provocare care mă ține conectat.

Dar cea mai mare satisfacție o am după ce livrez fotografiile. Când clientul mă sună sau îmi scrie să-mi spună că rezultatul este peste așteptările lui, aceea este pentru mine validarea supremă. Acest feedback îmi confirmă că sunt pe drumul cel bun și îmi dă energia necesară să merg mai departe și să devin din ce în ce mai bun în ceea ce fac.

S.P.

Un proiect pe care ți-ai dori să îl fotografiezi în mod special?

M.G.

Nu am un proiect anume în minte, dar mi-ar plăcea mult să fotografiez hoteluri și resorturi din zone exotice. Mi se pare o provocare faină să lucrezi cu alte tipuri de peisaje și cu lumina de acolo. Până la urmă, orice spațiu nou care arată spectaculos mă motivează să scot ce e mai bun din el.

S.P.

În afară de fotografia de arhitectură, ce alt tip de fotografie faci sau ți-ai dori să explorezi? Ai vreun proiect personal la care lucrezi?

M.G.

Pe lângă arhitectură și interioare, fac destul de multă fotografie culinară. Din 2023 am început să colaborez cu cei de la Tazz, iar după preluarea lor de către Wolt, am continuat parteneriatul cu ei pe acest segment.

Faptul că fac și fotografie de mâncare este un mare avantaj pentru clienții mei. Astfel, pot oferi un pachet complet de servicii hotelurilor sau restaurantelor care au nevoie de imagini profesionale atât pentru spațiul lor, cât și pentru meniu.

S.P.

Surse de inspirație, fotografi pe care îi ai ca reper? Nu neapărat din fotografia de arhitectură și interior.

M.G.

Nu am un singur nume sau o sursă anume de inspirație. Urmăresc foarte mulți fotografi, atât din țară, cât și de afară, și încerc să iau de la fiecare ceea ce mi se pare că se potrivește cu stilul meu.

Cred că inspirația vine din tot ce vezi zilnic. Pur și simplu ‘fur’ cu ochiul elemente care îmi plac – un mod de a folosi lumina, o încadrare mai deosebită sau o anumită atmosferă – și le trec prin filtrul meu. Mi se pare mult mai util să fii atent la tot ce e în jurul tău decât să încerci să imiți un singur fotograf

S.P.

Câteva cuvinte despre echipament? O fotografie ar fi suficientă, dar cum ți-ai descrie geanta?

M.G.

Nu aș vrea să înșir mărci de echipamente, pentru că aparatul este doar o unealtă. În geantă am tot ce îmi trebuie pentru a acoperi complet o proprietate: un aparat DSLR, obiective wide și ultra-wide, dar și lentile fixe pentru detalii.

Pe lângă aparat, am mereu trepiedul, drona pentru cadre aeriene și o cameră 360. Am și un set de lumini de studio si modificatoare de lumina, blițuri portabile, dar pe acestea le folosesc exclusiv pentru fotografia culinară. Pe scurt, am un arsenal complet care îmi permite să mă adaptez la orice proiect, fie că e vorba de un hotel sau de un meniu de restaurant.

Din categoria intrebari de la alti fotografi:

S-a întâmplat să refuzi o ședință foto? Poți spune care a fost motivul? – de la Andreea cel Mare

M.G.

Da, s-a întâmplat de nenumărate ori și am avut două motive principale.
Primul este legat de starea proprietății. Au fost cazuri în care locația nu era deloc pregătită: curățenia lăsa de dorit sau erau prea multe obiecte personale peste tot. Dacă spațiul nu arată bine, nici fotografiile nu vor fi la standardul meu, așa că prefer să nu fac ședința decât să livrez ceva de care să nu fiu mulțumit.

Al doilea motiv este bugetul. Primesc uneori cereri unde bugetul oferit este mult sub valoarea serviciilor pe care le prestez. În acele momente refuz, pentru că țin la calitatea muncii mele și la timpul pe care îl investesc în fiecare proiect. Cred că este important să existe un echilibru între efortul fotografului și investiția clientului.

Care îți sunt temerile, înaintea unui nou proiect fotografic (dacă acestea exista) și care este rutina de îmblânzire a acestora? Cum știe că e bine ce a făcut, în final, fotografic vorbind? Ce lecţii a învăţat practicând fotografia de arhitectură? – de la Vlad Eftenie

M.G.

Nu pot spune că am temeri propriu-zise legate de actul fotografic în sine. Singura mea reținere reală este legată de timp: teama de a fi nevoit să anulez ședința pentru că spațiul nu e pregătit, ceea ce ar însemna o zi sau o parte buna din ea irosită. Rutina mea de ‘îmblânzire’ a acestei situații este comunicarea: trimit mereu un set de recomandări înainte, pentru a mă asigura că totul este gata când ajung.

Cum știu că e bine ce am făcut?
Dincolo de feedback-ul clientului, care este esențial, eu știu că am făcut o treabă bună atunci când mă uit peste cadre și simt că am reușit să redau exact atmosfera locului. Dacă fotografia mă face să simt că ‘sunt acolo’ și că totul este echilibrat: lumină, geometrie, compoziție, atunci sunt împăcat cu rezultatul.

Ce lecții am învățat?
Cea mai importantă lecție practicată în fotografia de arhitectură este răbdarea. Am învățat că nu poți grăbi lumina și că uneori trebuie să aștepți 15-20 minute pentru ca soarele să cadă exact unde trebuie. De asemenea, am învățat că detaliile mici, pe care alții nu le observă, sunt cele care fac diferența între o fotografie banală făcută în grabă și una profesională.

Ce abordare concretă / conștientă ai în încercarea de a te îmbunătăți în procesul de a fotografia arhitectură? – de la Vlad Pătru

M.G.

Abordarea mea este una destul de critică față de propria muncă. După fiecare proiect, când ajung la editare, încerc să identific ce aș fi putut face mai bine: poate un unghi puțin mai la stânga, poate o altă oră pentru o lumină mai bună. Analizându-mi propriile greșeli, mă asigur că nu le mai repet data viitoare.

De asemenea, încerc să fiu la curent cu ce se întâmplă la nivel național și internațional. Mă uit la proiecte realizate în tara și din afară și încerc să înțeleg cum au fost gândite. Nu e vorba de a copia, ci de a-mi educa ochiul să vadă detalii pe care înainte poate le ignoram. Cred că evoluția vine din această atenție constantă la detalii și din dorința de a nu te plafona niciodată.

Cum te promovezi ca fotograf de arhitectură? – de la Moise Bogdan

Pentru promovare folosesc mixul clasic de canale online: site-ul personal, Google Business Profile, Facebook și Instagram. Acestea funcționează ca un portofoliu deschis, unde potențialii clienți pot vedea stilul meu și calitatea lucrărilor.

Totuși, trebuie să recunosc că multe proiecte și colaborări vin din recomandări. În acest domeniu, încrederea este esențială. Atunci când un client este mulțumit și mă recomandă mai departe, este cea mai eficientă formă de promovare posibilă. Cred că dacă îți faci treaba foarte bine, munca ta ajunge să se promoveze singură prin vocea clienților mulțumiți.

Consideri că te-ar ajuta dacă ai avea un agent care să te reprezinte și care să negocieze în numele tău? – Ionut Anișca

Cu siguranță m-ar ajuta, dacă acel agent ar avea conexiunile și experiența necesară. Mi-ar ușura mult munca de negociere și mi-ar permite să mă concentrez mai mult pe partea creativă.

Totuși, realitatea este că, momentan, nu știu și nu am auzit să existe în România un agent care să se ocupe de așa ceva pentru fotografii de arhitectură. Din acest motiv, suntem nevoiți să fim propriii noștri agenți, manageri și oameni de vânzări, ceea ce face parte din provocarea acestui domeniu la noi în țară.

Îți mulțumesc mult, Sabin, pentru invitație și pentru ocazia de a vorbi despre munca mea. A fost o plăcere să trec prin aceste întrebări și să reflectez puțin la parcursul meu de până acum. Sper ca gândurile mele să fie utile și inspiraționale pentru cei care ne urmăresc. Mult succes cu proiectul tău în continuare!

S.P.

Ai o întrebare pe care vrei să o adresezi următorului fotograf care îmi răspunde sau pe care ți-ai fi dorit să o am aici?

“Dacă ai avea voie să faci o singură fotografie într-o locație, cum ai alege acel unghi care să spună toată povestea clădirii?” – Ghiță Marin.